Literatura de azi 
Unul dintre cei mai cunoscuți disidenți antisovietici, autor și activist politic, Vladimir Konstantinovici Bukovski (30 decembrie 1942 – 27 octombrie 2019) a fost printre primii (și puținii) care s-au încumetat să dezvăluie utilizarea închisorilor psihiatrice împotrivă deținuților politici din Uniunea Sovietică. După ce a fost condamnat din iunie 1963 până în februarie 1965 și ulterior din ianuarie 1967 până în ianuarie 1970, Bukovski a reușit să transmită în Occident circa 150 de pagini în care dezvăluia abuzurile instituțiilor psihiatrice asupra deținuților politici.*
În cartea sa „Bukovski la Sighet”, autorul vorbeşte, fără ocol, despre crimele comunismului rus, despre componenţa neo-comunistă a guvernelor post-comuniste, precum şi despre necesara înfierare a regimului roşu ca regim criminal care ar fi adus un alt traseu Europei.
„Întrebare din sală: Sunt curios să aflu care este opinia domnului Bukovski cu privire la legea lustraţiei, de faptul că şi în România, şi în alte ţări foste comuniste, această problematică mai dă de lucru democraţilor. E vorba de trecutul foştilor sau actualilor demnitari de stat. Cum preocupă această problematică cercurile occidentale, sub ce forme?
Vladimir Bukovski: Cred că ceea ce trebuie să vă explicăm de la bun început este că, spre deosebire de situaţia de după cel de-al doilea război mondial (când victoria Occidentului asupra Germaniei naziste a fost deplină, nazismul a fost distrus şi sistemul a fost dezmembrat, iar liderii nazişti judecaţi), la sfârşitul Războiului Rece nimic nu a fost distrus în regimul comunist. N-a existat o victorie completă asupra comunismului; sistemul nu a fost dezmembrat, liderii nu au fost judecaţi, iar arhivele au rămas secrete.”
(fragment din „Bukovski la Sighet”, traducere Cristina Connolly, Armand Goşu, Anatol Petrencu)
(imagine de pe forces.org)
*sursa: wikipedia
