Fără familie

A studiat întâi dreptul, la Rouen şi la Paris, devenind notar, dar pentru Hector Malot (20 mai 1830 – 17 iulie 1907) literatura şi scrisul reprezentaseră, încă din studenţie, un domeniu de interes special. Colaborarea cu mai multe publicaţii şi apariția primului volum, Amanţii, la 29 de ani, îl vor determina să abandoneze cariera în drept şi să se dedice în exclusivitate scrisului. Chiar dacă a fost un autor extrem de prolific, cu peste şaptezeci de romane la activ, fiind comparat, din acest punct de vedere, cu Alexandre Dumas, Malot a rămas cunoscut în istoria universală a literaturii pentru Singur pe lume, operă ce i-a adus şi premiul Academiei Franceze. Publicată în 1878, cartea avea drept titlu original „Sans famille”.

„Erau zile când, fiind singur, mă gândeam şi-mi spuneam:

— Eşti prea fericit, băiete, situaţia asta nu va dura!

Ce se va întâmplă şi cum va veni nenorocirea nu puteam să prevăd, eram aproape sigur că această va veni nu peste multă vreme.

Asta mă făcea să fiu adesea trist; dar, pe de altă parte, acest lucru avea şi o parte bună; pentru a evita orice fel de nenorocire, mă străduiam să fac tot mai bine ceea ce aveam de făcut, gândindu-mă că, dacă va interveni ceva asta se va întâmplă doar din cauza mea.

Nu a fost din cauza mea, dar, chiar dacă m-am înşelat asupra acestui punct, am presimţit din timp nenorocirea.

Am spus că nenea Acquin cultivă micsandre; este o cultură destul de uşoară, pe care grădinarii din jurul Parisului o reuşesc foarte bine. Şi ce dovadă ar putea fi mai convingătoare decât florile mari şi frumoase pe care le aduc în piaţă, în aprilie şi mai? Singura îndemânare ce se cere grădinarului este de-a alege plantele cu flori duble, căci moda respinge florile simple. Dar, deoarece seminţele ce se pun în pământ dau atât flori simple, cât şi flori duble aproape în aceeaşi proporţie, interesul este să păstrezi doar plantele cu flori duble, altfel ai fi nevoit să îngrijeşti cu mari eforturi jumătate din plante, pe care să le arunci apoi în momentul în care vor înflori, adică după un an de cultură. Această operaţie se face după examinarea frunzelor şi a tulpinii. Puţini grădinari ştiu s-o facă, şi este chiar un secret care s-a păstrat din tată în fiu în câteva familii.

Când cultivatorii de micsandre vor să facă alegerea plantelor duble, se adresează unora din confraţii lor care posedă acest secret şi aceştia fac o „vizită” acasă, la fel ca medicii sau experţii, să dea „consultaţii”.

Nenea Acquin era unul dintre cei mai renumiţi specialişti din jurul Parisului, astfel că, în momentul în care trebuia să aibă loc această operaţie, toate zilele lui erau ocupate. Atunci, pentru noi, şi mai ales pentru Etiennette, era perioada cea mai grea, căci între colegi nu faci vizite fără să bei un litru, câteodată doi sau chiar trei de vin, şi, după ce vizita astfel doi sau trei grădinari, nenea Acquin se întorcea acasă roşu la faţă, cu limba împleticită şi cu mâinile tremurând.”

(„Singur pe lume”, traducere Manuela Coravu)