Literatura de azi 
Faimos pentru valsurile sale și popularizarea acestora, alături de Joseph Lanner, așezând astfel fundația pentru ca fiii lui să continue dinastia sa muzicală, Johann Strauss -tatăl (14 martie 1804 – 25 septembrie 1849) rămâne în istoria muzicii cu cea mai cunoscută piesă a sa, Marșul lui Radetzky (numit astfel după Josef Radetzky).
Cu o copilărie plină de evenimente tragice, la 7 ani îşi pierde mama, din cauza frigurilor, iar, când el avea 12 ani, tatăl său se sinucide prin înecare în Dunăre. Tânărul este dat ca ucenic la legătorul de cărți Johann Lichtscheidl, de către tutorele său, croitorul Anton Müller. În paralel studiază vioara şi, după terminarea uceniciei, a reușit să-și asigure un loc într-o orchestră locală a lui Michael Pamer, pe care a părăsit-o pentru a se alătura unui popular cvartet de coarde, Cvartetul Lanner, format din viitorul său rival Joseph Lanner și frații Drahanek, Karl și Johann. Acest cvartet de coarde care interpreta valsuri vieneze și dansuri germane rustice s-a extins într-o mică orchestră de coarde în 1824. Curând a devenit unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți compozitori de dans din Viena și a pornit într-un turneu cu orchestra sa în Germania, Olanda, Belgia, Anglia și Scoția. Conducerea dirijoratului și administrarea acestei „Orchestre Strauss” vor fi transmise în cele din urmă fiilor săi, până la desființarea acesteia de către Eduard Strauss în 1901.*
Johann Strauss era un om de acţiune, care căutase să-şi asigure printr-o energie şi un talent puţin comune, privilegiul de a fi stăpânul unic al muzicii de dans din vremea sa. Cu o admirabilă dorinţă de a progresa pe tărâm muzical, stârniţi desigur şi de cultul pentru geniul tatălui lor, Johann şi Josef, fii săi, deveniră pianişti străluciţi, complăcându-se tot mai mult în atmosfera artistică de care era plină Viena şi epoca lor, în ciuda încercărilor tatălui lor de a-i ţine departe de ea. Tatăl era însă convins că muzele nu-şi dăruiesc de mai multe ori harul în aceeaşi familie şi voia să-şi scutească proprii copii de existenţa amară a muzicienilor mediocri.
“De ce te împotriveşti cu atâta îndârjire ca Johann şi Josef să devină muzicieni?” îl întrebau nedumeriţi prietenii. “Pentru că vreau să fie fericiţi, le răspundea el. N-aţi văzut oare ce se întâmplă la noi cu muzicanţii? Mozart a murit la 35 de ani, Weber la 40, Schubert numai la 31. Muzica este o afacere dintre cele mai proaste în vremea noastră!” **
*sursa: wikipedia
**sursa: George Sbircea, „Johann Strauss”
Imagine de pe tribuna.ro
