Camelia RadulianCamelia Radulian
20.08.2016

Eu vreau să zbor…

A trăit în spiritul cărţilor şi ca la carte, frumos, elegant, strict şi drămuit. A iubit şi a fost iubită, s-a căsătorit şi a avut parte de o viaţă în doi armonioasă, fără încrâncenări notabile, fără convulsii, pe o hartă de destin sufletesc mai degrabă domol şi doar uneori colinar, sub o zodie de lin şi de senin în mai toţi anii vieţii ei petrecuţi printre oameni.

„- Mamă, mamă, ţine-mă, eu vreau să zbor!

– Ce ai, mamă dragă, ce s-a întâmplat?

– Vreau să zbor! Am visat un vis cu îngeraşi şi ei zburau şi zburam şi eu! Aveau un fel de aripi, vreau şi eu să zbor cu îngeraşii!”

Mama s-a uitat aşa de disperată la mine, a crezut că mor. Dar nu”.

Era bolnavicoasă de mică. Făcea deseori febră, iar uneori aiura. Alteori, doar se prefăcea bolnavă, fiindcă ştia să speculeze momentele favorabile ei. Era de o inteligenţă fenomenală.

(…)Întâi m-am adaptat greu la şcoală, la maici. Mi-aduc aminte de Maica Edwine, draga de ea! Era maică de germană. Ele aveau plastroanele acelea albe, apretate foarte tare. Şi mie mi se făcea rău aproape în fiecare zi. Şi ea mă scotea afară şi mă lua cu capul pe pieptul ei: „Was hast du, Mein Kind?” Iar eu răspundeam „Ich weiss nicht, ich fühle so…” Şi mă lua în grădină şi-mi spunea tot felul de lucruri. Pe urmă mi se făcea bine şi mă întorceam în clasă. Dar aveam aşa o stare… nu-mi plăcea! Sculată dimineaţa, la 7, mă făceam că mi-e rău, dar mama, nimic: „Lasă, lasă, lasă, lasă, du-te, uite, te încalţ eu”. Mă încălţa ea. Mă îmbrăca frumos. „Te duci la maici!” Mă băgau în maşină şi mă duceam la şcoală. Fiindcă între timp tata devenise demnitar de stat, era ministru secretar de stat în guvernul Maniu. (fragment din interviul realizat de Teodora Stanciu în 2005)

Singurul copil al unei familii de intelectuali rasaţi, Zoe Dumitrescu Buşulenga (20 august 1920 – 5 mai 2006) creşte într-o atmosferă strictă şi rafinată, vorbind în casă franceza de salon şi germana, învăţând manierele cu guvernante sobre şi sofisticate, apoi greaca, filozofia şi engleza, continuând tradiţia intelectuală a familiei prin absolvirea de studii muzicale, filologice şi juridice.

Copil excepţional, deşi fără mare dragoste pentru carte, a fost dirijată corect, dar ferm, aproape aspru, de un tată care, depistându-i capacitatea intelectuală deosesebită, a nutrit mereu ambiţii mari pentru fiica lui, dar niciodată disproporţionate în raport cu imensa ei capacitatea de asimilare şi nici contravenind spiritului ei ludic, nu foarte docil, deşi maleabil.

Şi-a încununat acest parcurs educaţional bogat cu unul profesional frumos, fulminant şi consecvent ascendent, având parte de recunoaşteri, titluri şi demnităţi remarcabile, culminând cu includerea în rândul membrilor Academiei Române, devenind apoi Vicepreşedintele Academiei Române şi Preşedinte al Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, dar şi una dintre cele mai strălucite minţi ale acestei ţări. Până și în politică a cunoscut demnități înalte, fiind, la un moment dat, o voce activă și pregnantă a stângii românești.

Zoe Dumitrescu Buşulenga a impus mediilor pe care le-a frecventat un parfum de boierie, o atitudine aristocrată înaltă, plină de distincţie, remarcabilă prin umanism, larghețe, putere de evaluare şi prin valoarea intelectuală, reflectată în formule logice şi în judecãţi de o limpezime fără cusur. Remarcabil profesor şi cercetător, şi-a dedicat viaţa modelării celorlalţi, dar și găsirii resurselor de fascinație şi de măiestrie în viața și opera modelelor intelectuale celebre.

După moartea soţului, a ales să se retragă la mănăstirea Văratec, la 85 de ani, şi să-şi schimbe hainele lumeşti cu straiele negre. Părea împăcată, uneori chiar fericită, dar cu siguranță senină. Credea că moartea e doar un pas către adevărata viaţă. Credea că trebuie să trăieşti frumos, apoi să pleci, dar să nu pleci fără să laşi ceva în urmă. Zoe Dumitrescu Bușulenga a lăsat mult.

Comparatist şi critic literar, a fost cu precădere cunoscută pentru studiile despre Eminescu, Creangă, Sofocle şi surorile Brontë, fiind autoarea multor alte volume de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice şi scrieri memorialistice.

A plecat din această lume în 5 mai 2006 şi a fost lăsată să îşi găsescă odihna veşnică la Mănăstirea Văratec.

28.526 cititori