Eleganţă şi mister

Fermecător, spiritual, înzestrat pentru stiințe, Raymond Chandler (23 iulie 1888 – 26 martie 1959) își găsește de lucru ușor. La un moment dat, ocupă un post important într-o companie petrolieră. Participă la primul război mondial, luptând în Franța. Se căsătorește cu Cissy Pascal, o femeie cu 18 ani mai în vârstă decât el. La 48 de ani își pierde slujba și începe o perioadă foarte dificilă pentru el. Ca să-și câștige existența, începe să scrie pentru „pulps”, publicații de senzație, ieftine, care tipăresc literatură polițistă. Timp de 5 ani, lungi și grei, el își rafinează stilul, fiind susținut moral de soția sa. Când „The Big Sleep” („Somnul de veci”) e publicat, scriitorul are deja 50 de ani. Romanul e ecranizat în 1946, filmul fiind regizat de Howard Hawks și avându-i în rolurile principale pe Humphrey Bogart și Lauren Bacall. Este momentul când Chandler devine celebru. Alte romane de succes sunt „The High Window” („Fereastra de sus”, 1942), „The Lady in The Lake” („Doamna din lac”, 1943)[2], „The Little Sister” („Sora cea mică”, 1949), „The Long Good-Bye”(„Rǎmas bun pentru vecie”, 1953). Personajul principal creat de Chandler, detectivul Philip Marlowe, e rafinat, cinic și ironic, scriitorul dând dovadă de remarcabile abilități tehnice. Raymond Chandler a murit în 1959, astăzi fiind catalogat drept unul dintre cei mai buni autori de romane polițiste din secolul 20.*

„Marele atu al lui Raymond Chandler provine din decizia de a nu experimenta, odată ce a găsit modelul convenabil. Explorările aparţin perioadei când colabora la revistele pulp, în care pot fi descifrate alterările de perspectivă şi subtilităţile de construire a personajelor. La încheierea textului, scriitorul refuză îmbunătăţirile, modificările substanţiale şi îndepărtarea de spaţiul pe care l-a luat sub control. Creaţia e, în ciuda strălucirii stilistice şi a capacităţii de a propune personaje memorabile, „opera unui producător în serie”, la care „stilul elegant, unghiurile incisive asupra vieţii moderne printr-un amestec atent dozat de dispreţ şi sentimente pozitive” (Knight, 2005:118) sunt multiplicate cvasiidentic de la carte la carte. Atunci când strategia devine obositoare, scriitorul se întoarce la o formulă preexistentă epocii hardboiled, propunând un roman în cea mai bună descendenţă a literaturii sentimentale. Dar, chiar şi în acest caz, punctele tari rămân personajele şi stilul, nu structura romanescă şi naraţiunea.”

(„Fărâme despre Raymond Chandler”,  Mircea Mihăieş/ România Literară, nr. 12/ 2013)

Imagini de pe: news21

*sursa: wikipedia