Pe când avea doar 16 ani, Tudor Arghezi a debutat publicistic, în revista „Liga ortodoxă”, editată de Alexandru Macedonski. Pe 25 iulie, îi apărea acolo proza „Din ziua de azi”, iar câteva zile mai târziu, pe 30 iulie, poezia „Tatălui meu”, ambele semnate cu numele real, Ion N. Theodorescu.
Macedonski, în ziarul căruia au mai fost publicate încă paisprezece poezii, afirma despre tânărul poet: „Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi încoronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și în străinătate, ca o culme a poeticii și a artei.”
Vă invităm la lectura acestei poezii.
E prea târziu să mă iubești,
Mai stai puțin să te gândești.
Nu te-a mișcat, sunt câțiva ani,
Plânsoarea mea. Setea de bani
Te-a cucerit și te-a furat,
Și pentru dânsa m-ai uitat.
Mai stai puțin să te gândești,
E prea târziu să mă iubești.
Urmează-ți iute drumul vechi.
Să-ți țipe plânsu-mi prin urechi.
Ți-aduci aminte când, pe drum,
Te-am întâlnit, cinci ani acum,
Mi-ai zis să fug.
Eu am fugit
Și după pâine-am pribegit.
Să-ți țipe plânsu-mi prin urechi
Urmează-ți iute drumul vechi.
De-o fi senin sau înnorat,
Urmează-ți drumul apucat.
E prea târziu să mă rechemi.
Eu sunt copil uitat de vremi.
Oh, lasă-mă să mor, să pier
Destule stele sunt pe cer.
Urmează-ți drumul apucat,
De-o fi senin sau înnorat.