E-atâta primăvară-n noi…

Un dar ce se oferă cu plăcere, admiraţie, iubire, care aduce bucurie şi zâmbet cald pe chipul celui care îl primeşte – Mărţişorul.

Simbol al primăverii, al revenirii la viaţă a întregii naturi, Mărţişorul este serbat pe 1 Martie, la noi în ţară, în Bulgaria (unde poartă denumirea de Marteniţa), dat fiind subtratul comun daco-tracic, precum şi  în zona Balcanilor la Aromâni și Megleno-Români, sau în Macedonia și Albania. La geto-daci anul începea la 1 Martie, iar în calendar erau cuprinse doar două anotimpuri: vara şi iarna.

Tradiţia spune că mărţişorul trebuie oferit înainte de răsăritul soarelui copiilor şi tinerilor, fete şi băieţi deopotrivă, doamnelor şi domnişoarelor.

Legendele legate de originile acestei sărbători sunt multe şi ele diferă inclusiv în funcţie de zona geografică. Spre exemplu, un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a salvat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghioceul, prima floare a primăverii.*

Unele legende populare spun ca mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului afirma: „Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”

În unele județe ale României, mărțișorul este purtat doar primele două săptămâni, pentru ca apoi acesta să fie atârnat de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se pot speria duhurile rele. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite şi, tot aici, fetele sunt cele care oferă mărțișoare băieților (în mod tradițional mărțișoarele sunt făcute de ele însele). În Dobrogea mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată, iar în Moldova pe 1 martie se oferă mărțișoare băieților de către fete, aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare de 8 martie.

***

Martie

E-atâta primăvară-n noi, iubite!

Şi-n toţi fiorii care tremură-n natură,

Şi-n zâmbetul ce-ţi flutură pe gură

Se-mbrăţişează visurile noastre tăinuite…

Ridica-ţi ochii… în adânca strălucire

A-ncremenit o horhotă de nor subţire

Şi-acum îşi mistuie-n albastru forma fină

Şi nu rămâne-n marea de lumină

Decât un punct ce-n aer se ridică –

Săgetătorul zbor de rândunică.

În iarba crudă-şi joacă umbrele subţiri

Mlădiţe verzi şi lungi de trandafiri.

Pluteşte-n atmosfera liniştită

Parfumul vag de floare nenflorită –

Că liliecii îşi ridică-n soare

Boboci mărunti, ciorchine zâmbitoare,

Iar din corole albe şi fragile

Se-nalţă, greu, parfumul de zabile.

Mi-e sufletul împrăştiat în toată firea…

Sub ochii umezi care-mi caută privirea,

Se-mbată ca o floare pe tulpină

De rouă, de parfum şi de lumină.

(Otilia Cazimir, din volumul „Fluturi de noapte”, 1927)

*sursa informaţii wikipedia

Imagine de pe kudika.ro