Maria Morariu
Deasupra umbrei oricărui nor se află lumina unei stele. – Pitagora
Tocmai astfel de afirmaţii l-au fascinat de mic copil pe Iuri Alexeevici Gagarin, cel care era descris de către profesorii săi din suburbia Moscovei, Liuberțî, ca fiind inteligent și muncitor, uneori chiar excesiv de scrupulos. Profesorul lui de matematică și științe a luptat în Al Doilea Război Mondial ca pilot al Forțelor Aeriene Sovietice, fiind o persoană care l-a impresionat profund pe tânărul Gagarin.
În 1960, după o intensă căutare și un proces de selecție, Iuri Gagarin a fost ales, împreună cu alți 19 candidați, pentru Programul Spațial Sovietic. Alături de ceilalți, a fost supus la o serie de experimente riguroase menite să-i testeze rezistența fizică și psihică. A urmat și un antrenament intensiv pentru pregătirea zborului ce avea să fie efectuat. Din acei douăzeci de cosmonauți antrenați, eventualele opțiuni pentru prima lansare erau Gagarin și Gherman Titov, datorită performanțelor excelente din timpul pregătirilor, dar și datorită capacităților lor psihice, chiar dacă, la o simulare cu o capsulă mică Vostok, cei doi nu obţinuseră rezultate foarte strălucite. Oficialii sovietici au cântărit și alți factori în selectarea lui Iuri: înfățișarea acestuia, capacitatea lui de a manipula atenția presei, originile sale rusești și chiar numele Gagarin, care era asociat cu aristocrația țaristă.
La 12 aprilie 1961, racheta Vostok 3KA („vostok” în limba rusă înseamnă răsărit) îl plasa în orbită pe cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, aceasta fiind prima dată când cineva a părăsit atmosfera terestră. Iuri Gagarin devenea astfel primul om în spațiu și primul pe orbita Pământului.
Când a revenit pe Pământ, acesta a povestit impresionat despre experienţa sa: „Ce frumuseţe! Am văzut norii, luminile şi umbrele lor, pe îndepărtatul şi dragul nostru Pământ… Apa părea întunecată, cu pete uşor strălucitoare… Când am privit orizontul, am văzut brusc contrastul dintre tranziţia de la culorile deschise ale suprafeţei Pământului şi cerul absolut negru care mă înconjura. M-am bucurat de bogăţia spectrului de culori de pe Pământ. Acesta este înconjurat de o aureolă de lumină albastră, care se închide treptat, devenind turcoaz, albastru închis, violet şi în cele din urmă cărbune negru.”
Imagini de pe hongkiat.com
