„A îndura aduce mai multă măreţie decât a îndrăzni. A te opune sorţii potrivnice, a nu te descuraja în faţa dificultăţilor, a-ţi ţine firea când toţi şi-au pierdut-o, a ieşi nepătat dintr-o ceartă, a renunţa la ambiţie când scopul e atins – cine poate spune că aceasta nu e măreţie?”
Romancier englez victorian, William Makepeace Thackeray (18 iulie 1811 – 24 decembrie 1863) este cunoscut, în special, pentru capodopera sa Bâlciul deșertăciunilor.

„Thackeray este un titan… Există un şarm şi o maiestuozitate reţinută în cele mai mari eforturi ale lui; nu are nimic febril, nu manifestă niciodată energia delirului – energia lui este sănătoasă, deliberată, gânditoare.” (Charlotte Bronte într-o scrisoare adresată lui W. S. Williams, 1847)
Dintre marii romancieri ai epocii victoriene probabil că Thackeray este cel mai puţin citit astăzi. Amplele lui fresce sociale nu şi-au găsit admiratori pe fundalul esteticii promovate de Flaubert şi Henry James. Romanele lui sunt strâns legate de epoca sa, care se îndepărtează tot mai mult de a noastră. Detaliile de suprafaţă necesită o documentare din ce în ce mai amplă pentru a le aprecia referirile, iar valorile lui sociale şi rasiale sunt discutabile. În pofida neajunsurilor sale, Thackeray este unul dintre cei mai mari inovatori ai romanului, al cărui mesaj fundamental de compasiune şi de toleranţă lipsit de falsitate şi schematism face din autorul sau unul dintre cei mai mari artişti literari ai lumii. Evenimentele din viaţa sa l-au impiedicat pe Thackeray să-şi asume rolul de gentleman mulţumit de sine – aşa cum fusese educat să devină – şi de snob pe care l-a satirizat.
S-a născut la Calcutta, în India, fiind singurul fiu al unui distins membru al corpului funcţionarilor publici din India. Copilăria timpurie, când a crescut în lux ca un mic prinţ, s-a încheiat la vârsta de cinci ani, moment în care a fost trimis în Anglia la şcoală.*

Imagini de pe: rogerbert.com
*sursa: cultural.bzi.ro