Iarna blajină
Iarna blajină
A intrat în voi, întâi, ca o lumină
Preacinstită, pomule,
Preagingașă, omule.
A rămas de astă-vară
Luna-n crengile de ceară.
Pomule mic,
Ce torci tu, borangic?
Buruienile sunt îmbrăcate
Şi încălţate
Cu târlici
De panglici.
În ştreaşinile mele
Vrăbiile au adus perini şi saltele.
Pisica bătrână
Şi-a pus ciorapii de lână,
Şi torcând pe neştiute
Din carâmbi şi căpute
S-a-mbrăcat cu tricou
Cenuşiu şi nou.
Toată lumea se joacă
De-a un fir de promoroacă,
De-a ţandăra, de-a cremene,
Vrând să fie-asemenea.
Floarea nu mai vrea să dea
Şi s-a făcut nuia.
Apa face minuni
Şi soiuri de minciuni.
La jgheaburi, burlane şi ciuturi:
Vergele, mărgele şi ciucuri.
Melcul urduros
S-a făcut somnuros:
Dintr-un fel de pămânţel,
Pe care-l ştie numai el,
Şi cu un fel de meşteşug,
Şi-a făcut un fel de belciug
Sfredelit, găurit, învârtit
Şi s-a zidit
Pe un an
Într-un fel de pantof, dintr-un fel de porţelan.
Toate taie, toate-nțeapă,
Din văzduh şi apă,
Şi presărat cu ghimpi mici
Pământul se ghemuie ca un arici.
Imagine de pe istorie-pe-scurt.ro