De ce nu și eu cu tine?

Filosofia dragostei

Trec izvoarele în râuri,
Râurile curg spre mare.
Nevăzute, limpezi brâuri
Leagă boarea de-altă boare.

Nu-i nimic stingher în Fire,
Toate tind să se îmbine
Într-o tainică iubire –
De ce nu și eu cu tine?

Munții-aștern pe cer săruturi,
Val ca val se-mbrățișează.
Orice floare fără fluturi
Și pe noi ne-ndepărtează,

Soarele în brațe strânge
Globul. Luna-n mări se scaldă.
Ce e viața mea? – se frânge
Fără sărutarea-ți caldă.

(traducere de Petre Solomon)

***

Stihuri scrise în deznădejde

Văd marea – limpede podea

Cu alge verzi înveşmântată;

Cum se topeşte-n raze-o stea,

Aruncă valuri, mâniată.

Stingher pe plaja-mpurpurata,

Văd apele cum nasc lumină

Şi melodie cadenţată.

Ar fi o muzică divină

Dac-aş simţi vreo inimă cu-a mea vecină.

Şi totuşi, chinul meu e blând,

Cum sunt şi apele, şi boarea.

Aş vrea, ca un copil plăpând,

Să-mi torn în lacrimi întristarea

Ce încă-mi va umbri cărarea,

Să mă cufund, ca-n somn, în moarte

Simţindu-i, rece, răsuflarea

Iar mintea mea să se deşarte

De tânguiosul glas al valurilor sparte

P. B. Shelley