Daniel Cristea-Enache
În 2011, în Nota autorului ce deschidea volumul Cinematograful gol, eram mai degrabă nesigur asupra genului (meta)literar în care scrisesem tabletele din sumar: „Nu ştiu exact în ce categorie se includ paginile din cartea care urmează. Publicistică? Publicistică în regim confesiv? Memorialistică deghizată? Jurnal de formaţie, după ce aceasta va fi fost considerată încheiată? Fapt e că nu sunt de critică literară.”. În prefața acelei cărți, reluată – și ca un omagiu postum adus marelui prozator Radu Cosașu – ca postfață în această ediție, autorul Supraviețuirilor arăta despre autorul Cinematografului gol: „nici critic, nici ziarist, el face reportaj. Pe mulți literați încă îi jenează cuvântul, genul. Pe mine – nu. Autorul face reportaj într-un jurnal mai mult sau mai puțin intim. El este reporterul convingerilor sale politice și apolitice, cu copilăria lui, cu tot. (…) El face reportaj intim. Poate că e un gen nou, poate că nu…”
„Reportajul intim” lipsea din lista mea, dar când un scriitor și un publicist de valoarea lui Cosașu a pus această formulă pe tabletele din carte, imediat am realizat că știa mai bine decât mine ce și cum scrisesem. Da, făceam reportaj intim fără să știu, așa cum Monsieur Jourdain făcea proză. Și recitind cartea pentru această ediție, parcurgând din nou, într-o lectură înceată și atentă, texte vechi de 20, 15, 12 ani, mi-am dat seama că m-am regăsit pe mine însumi la diferite vârste și ca personaj al cărții, și ca autor al ei. Personajul, odată „scăpat” pe hârtie, așa rămâne, nu mai poate fi modificat. Dar autorul se schimbă, trece dintr-o fază a vieții în alta, perspectiva lui glisează inevitabil, fiindcă într-un fel gândeam în octombrie 2003, când am scris prima tabletă din carte, și altfel gândesc acum, după douăzeci de ani, când recitesc și retrăiesc tot.
Din această evidență a rezultat și felul critic în care mi-am citit din nou Cinematograful gol, intervenind în text fără remușcări de fiecare dată când mi se părea că trebuia s-o fac. Ediția de față poate fi deci considerată definitivă fiindcă ea include această perspectivă mai nouă și mai amplă; ea are distanță și totodată distanțare critică. „Alungat” din reportajul intim, criticul literar a revenit aici și l-am pus la lucru când a fost nevoie, folosindu-i exigența cât am putut de bine. Trebuie totuși să spun că am fost mai degrabă consecvent decât impredictibil în anii care au (tot) trecut; în cele mai multe rânduri, opiniile mele mai vechi din carte nu s-au învechit, încă mă reprezintă.
Calde mulțumiri Editorului (cu majusculă), echipei de la Editura Spandugino: Lavinia Spandonide, Paul Marinescu, Maria Hulber, Dorel Bucur, Constantin Niță. Cinematograful gol, în această ediție definitivă, are parte de condiții excepționale de publicare.
______
Fragment din volumul Cinematograful gol, în curs de apariție la Editura Spandugino
