Literatura de azi
Doi copii s-au dus (Tudor Arghezi)
Doi copii s-au dus de mână
Colindând o săptămână
După scoici, după ghioace.
Vrând cu marea să se joace,
Ea, pierdută-n hora ei,
Nu s-a prins la rând cu ei.
Aţâţată să-şi destrame
Paturile de năframe.
Se dezbracă şi se-mbracă,
Singură ca să se placă,
Fermecată să se scalde
În sidefuri şi smaralde.
Nu ştiu ce le-a căşunat
Pe la ceasul înnoptat,
Că pe un drumeag stingher
S-au pierdut, intrând în cer…
***
Nani, pui! (Otilia Cazimir)
Dormi fetiţă somnoroasă,
Să-mi creşti mare şi frumoasă,
Să fii dragă orişicui…
Nani, pui!
Dormi cu mama, băieţel,
Să-mi creşti-nalt şi subţirel
Şi frumos cum altul nu-i…
Nani, pui!
Somnul dulce şi cuminte
Vine-ncet să vă alinte
Fără ştirea nimănui.
Nani, pui!
Să vă pună sub perniţă
Jucăria lui pestriţă,
Jucăria visului…
Nani, pui!
Luna plină şi albastră
Doarme-n crucea cerului
Dorm şi stelele-n fereastră,
Doarmă şi măicuţa voastră…
Nani, pui!
***
Un nas de copil (Constanța Buzea)
Povestea începe la prânz
Sau ţine din zori până-n seară:
Un nas de copil mi s-a plâns
Că duce doi saci cu povară,
Şi n-are măgari ca să-i care,
Căci ei duc samarul cu sare,
Şi n-are nici boi ca să-i ducă,
Sunt boii în luncă, la muncă,
Şi n-are nici cai ca să-i poarte,
Sunt caii-n câmpie, departe,
Şi n-are trăsură să-i plimbe,
Nici alt nas cu care să-i schimbe.
Povestea aceasta prea tristă
Sfârșește precis în batistă.
***
Bimbirițichel (George Topârceanu)
Fraţii lui, băieţi şi fete,
Au crescut mai pe-ndelete,
Toţi plângoci şi dolofani.
Cel mai tânăr dintre şapte
Se numeşte Papă-lapte
Şi-a-mplinit abia doi ani.
Toată ziulica ţipă –
Nu stă locului o clipă,
Cere lapte, vrei-nu vrei.
Biata mă-sa la tot pasul
Trebuie să-i șteargă nasul
Şi să-l aibă-n grija ei.
N-au nici capră, n-au nici vacă.
Mama-i văduvă săracă.
Numai Bimbiriţichel
O ajută câteodată
Când o vede supărată…
Ce s-ar face fără el?
II
Într-o seară, o vecină
Zice: – Vin de la grădină,
Dintr-o margine de sat.
Mă dusesem, eu cu fata,
Şi-am luat şi pe cumnata,
Să culegem zarzavat.
Dar nici nu intrasem bine:
De sub gard, de lângă mine
Ţâşt! un iepure şoldan!
Arză-l focul să mi-l arză,
Mi-a mâncat un car de varză,
Toată munca dintr-un an!…
Bimbiriţichel deoparte
Stă uitându-se-ntr-o carte,
Parcă nici n-ar auzi
Chestia cu zarzavatul…
Dar a doua zi, băiatul
S-a sculat în zori de zi.
Unde pleacă? La grădina
Unde ieri a fost vecina,
Într-o margine de sat, –
Că-şi făcuse noaptea planul
Cum să prindă el şoldanul
Care fură zarzavat.
***
Find băiet păduri cutreieram (Mihai Eminescu)
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna,-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape…
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.
Alături teiul vechi mi se deschide:
Din el ieşi o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.
Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.
(versuri culese și redactate de Odilia Roșianu)
