A crea? A lua din lumea ce ne înconjoară, din lumea materială sau din lumea morală, elemente disparate, şi a le sistematiza apoi, a le lega la un loc, făcând un ce întreg şi logic. Dacă acest lucru nu e scăldat în acel duh de viaţă rupt din însuşi sufletul artistului, creaţia nu e operă de artă. Duhul acesta de viaţă diferă de la un artist la artist, e ceva care nu se poate defini, nici pune la cântar.
Pictor și grafician român, interpret al „tristețelor luxuriant colorate”, al unor sincere simțăminte de revoltă mocnită și îndelung resemnată, Nicolae Tonitza (13 aprilie 1886 – 26 februarie 1940) este primul dintre cinci copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță.

O privire retrospectivă asupra operei lui Tonitza ne revelează în prima perioadă o pictură academistă purtând pecetea școlii müncheneze, și, drept corolar, un interes major pentru desen, în detrimentul picturii. În scurtul său popas parizian, face tentative timide de a-și însuși viziunea impresionistă, dar preferința lui pentru exprimarea grafică îi va îndrepta atenția spre creațiile lui Daumier. Revirimentul cromatic, pe care fruntașii picturii franceze nu izbutiseră să-l provoace, a fost declanșat de Ștefan Luchian, fără ca acest fapt sa-l facă pe Tonița să rămână pe o treaptă inferioară, deși el și-a descoperit multe afinități cu pictorul „Anemonelor„. După această perioadă, tablourile realizate între 1930 și 1935 își cuceresc deplina autonomie artistică, eliberându-se de orice influențe. Grafica, plină de maliție și deseori de dramatism, precum și colaborările de la numeroase reviste culturale și sociale ale vremii: „Rampa”, „Flacăra”, „Clopotul”, „Hiena” etc. sunt mărturii ale participării intense la viața epocii.*
Artistul modern, spre deosebire de cel din trecut, este scriitorul unei lumi ce se prăvale într-o vertiginoasă şi necontenită frământare, o lume mult mai vastă şi mai complexă decât lumea pe care au contemplat-o înaintaşii noştri. De aceea, în locul linişitii de odinioară, artistul modern pune mai multă înfrigurare, mult mai multă încordare de voinţă în surprinderea şi redarea acestui fantastic caleidoscop al lumii actuale. Şi cum aspectele ce i se prezintă şi îl preocupă sunt infinite, el le cuprinde într-o privire repede de ansamblu, traducându-le în forme cât mai simple, mai limpezi, mai cuprinzătoare, mai sintetice.

Imagini de pe jurnaluldedrajna.ro
*sursa: wikipedia