Cu ochi de copil

Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil.

*

Născut pe 13 mai 1840 la Nîmes, Alphonse Daudet (d. 16 decembrie 1897)a urmat mai întâi cursurile instituţiei Canivet din orașul natal, apoi pe cele ale liceului Ampère din Lyon, unde s-a mutat împreună cu familia, în urma unor dificultăţi financiare. În anul 1855 a devenit pedagog la colegiul din Ales. Această experienţă l-a inspirat în scrierea primului său roman „Le petit chose” (Piciul, 1868).

„Trebuie să spun de la început că naşterea mea n-a fost de bun augur pentru casa Eyssette. Bătrâna Annou, bucătăreasa noastră, mi-a povestit adesea cum tatăl meu, care era într-o călătorie, a primit odată cu vestea venirii mele pe lume şi pe aceea a dispariţiei unuia dintre clienţii săi din Marsilia, care îi datora peste patruzeci de mii de franci, aşa că tatăl meu, fericit şi mâhnit totodată, se întreba dacă trebuie să plângă fuga clientului ori să se bucure de sosirea micului Daniel… Trebuia să plângă bunul meu domn Eyssette, trebuia să plângă îndoit.”

(„Piciul”, traducere Jurja Bernadeta)

Printr-o evocare lirică a mediului provensal, romanele lui Alphonse Daudet, de inspiraţie socială, au tentă satirică, dar şi sentimentală, uneori naturalistă.

“Lampa strălucea blând de sub abajur, limitându şi cercul luminos la intimitatea conversației, abia lăsând să se distingă luxul capricios al pereților ampli încărcați cu tablouri, panoplii, tapiserii şi terminându-se sus de tot cu nişte geamuri prin care albastrul întunecat al cerului pătrundea în voie. Numai un portret de femeie uşor aplecată înainte, parcă pentru a asculta, ieşea pe jumătate din umbră, tânără, cu ochii inteligenți, cu gura tristă şi delicioasă, cu un surâs spiritual care părea să apere şevaletul soțului împotriva nerozilor şi a celor care ar fi încercat să l descurajeze.”

(„Soţii de artişti”, traducere Cristina Geantă)