Cenaclul este inițiat de criticul literar Daniel Cristea-Enache. Ședința 2, 31 ianuarie 2026
Născut la 29 aprilie 1967, în comuna Amărăști, județul Vâlcea, Corneliu-Victor Drăghici a absolvit Academia de Poliție „Alexandru-Ioan Cuza”, obținând diploma de licență în domeniul științe juridice, specializarea Drept. A obținut ulterior, la o altă facultate, o nouă licență în Sociologie-Psihologie. A lucrat ca ofițer în Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne, instituții în care a îndeplinit diferite funcții de conducere, și a fost, în același timp, redactor și realizator de emisiuni la Televiziunea Română, Radio România, semnând și articole în presa centrală. Totodată, a fost scenarist și regizor al unor filme documentare realizate la Studioul Cinematografic al Ministerului Afacerilor Interne.
A publicat proză scurtă în revistele „Pentru Patrie”, „Porțile Nordului” și „Destine Literare” (Canada). A debutat romanesc în anul 2024, la Editura Tracus Arte, cu romanul IACOV, distins de Asociația Scriitorilor Români din America de Nord cu premiul Romanul anului 2024. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România.
Tot mai mulți autori ai zilelor noastre se apleacă, în ultimii ani, asupra intervalului 1980-1990: epoca penuriilor de tot felul și a maximei mizerii morale dintr-o lume condusă de „tovarăși” lipsiți de scrupule. M-aș fi așteptat din partea unui gazetar profesionist la un tip de scriitură telegrafică, la o narațiune impersonală, axată, în principal, pe relatarea seacă a unor fapte (evident, abominabile), dar, dincolo de reconstituirea atmosferei apăsătoare, aproape de teroare, a ultimilor ani ai regimului comunist, Iacov impresionează prin emoția sufletească investită de autor în scrisul său. Rar mi-a fost dat să citesc o carte scrisă cu atâta simțire, născută nu doar din jocul imaginației, ci și dintr-o mare implicare afectivă.
— George Volceanov
Unul dintre cele mai puternice contraste din roman este cel dintre lumea urban-industrială a minei și lumea arhaică a satului natal. Satul nu este un refugiu, ci o zonă de întâlnire cu rădăcinile, cu moartea, cu mitul. În spiritul unei etnologii literare à la Eliade sau Blaga, Drăghici descrie universul rural ca pe un organism viu, în care moartea e pregătită din timpul vieții, iar fiecare cruce de lemn are o memorie și o rostire.
— Christian W. Schenk
Pentru audierea ședințelor de Cenaclu, abonare aici: patreon.com/danielcristeaenache
Corneliu-Victor DRĂGHICI at the online Literatura de azi Literary Circle,
initiated by literary critic Daniel Cristea-Enache
meeting 2, January 31, 2026
Born on April 29th, 1967, in Amărăști, Vâlcea county, Corneliu-Victor Drăghici graduated the Police Academy “Alexandru Ion Cuza” holding a bachelor degree in legal sciences specializing in Law. He later earned another degree in Sociology-Psychology, at another university. He worked in the Romanian General Police Department and the Ministry of Interior Affairs, institutions in which he held various leadership positions; in the same time he was an editor and producer for several productions of the Romanian National Television and Radio, moreover signing articles in the national press. He was also a screenwriter and director of documentary films produced at the Cinematographic Studio at the Ministry of Interior Affairs.
He has published short prose in the literary journals “Pentru Patrie”, “Porțile Nordului” and “Destine literare” (Canada). His novelistic debut was in 2024 with the novel Iacov published by Tracus Arte Publishing House, later distinguished with the Novel of the Year 2024 Award by the Noth American Association of Romanian Writers. He is also a member of the Union of Professional Romanian Journalists and the Association of Tourist Writers of Romania.
More and more contemporary writers are drawn to the interval between 1980-1990, the era of shortages of all kind and of the peak of moral misery lead by unscrupulous “comrades”. I expected from a professional journalist a kind of telegraphic writing, an impersonal storytelling style focused primarily upon covering the events (obviously abominable), yet beyond the oppressive atmosphere turned into terror of the final years of the communist regime, Iacov impresses through the heartfelt emotion felt by the author in his writing. Rarely have I read a book written with such emotion, born not only of the imagination play, but also of deep emotional involvement.
— George Volceanov
One of the most powerful contrasts in the novel is that between the urban-industrial world of the mine and the archaic world of the native village. The village is not a refuge, but a space of encounters with the roots, death and myth. In the spirit of literary ethnology à la Eliade or Blaga, Drăghici depicts the rural universe as a living organism, where death is prepared while living life and every wooden cross has a memory and destiny.
— Christian W. Schenk
Translation by Diana Serena Bunea
To listen to the Literary Circle sessions, subscribe here: patreon.com/danielcristeaenache