Cine a pornit războiul civil

Cel mai bine vândut roman al secolului al XIX-lea și a doua cea mai bine vândută carte a secolului, după Biblie, Coliba unchiului Tom (sau Coliba lui Moș Toma în edițiile româneşti mai vechi; în engleză Uncle Tom’s Cabin or Life Among the Lowly) este un roman anti-sclavie scris de autoarea americană Harriet Beecher Stowe. Publicat la 20 martie 1852, romanul a avut un profund efect asupra atitudinilor față de afroamericani și față de sclavie în SUA, intensificând și conflictele sociale care au condus la declanșarea războiului civil american.

În primul an după publicare, s-au vândut 300.000 de copii doar în Statele Unite. Impactul său a fost atât de mare, încât atunci când s-a întâlnit cu Stowe, la începutul războiului civil, Abraham Lincoln ar fi declarat: „Deci aceasta este mica doamnă care a pornit acest mare război.”*

„În înserarea unei reci zile de februarie, doi bărbaţi stăteau în faţa unei sticle cu rachiu, în sufrageria frumos mobilată a casei din P…, din Kentucky. Erau singuri; scaunele foarte apropiate, iar cei doi păreau că discută o chestiune de mare importanţă.

– Iată cum înţeleg să aranjez afacerea, spuse domnul Shelby.

– În felul acesta, nu pot, domnule Shelby; zău nu pot! reluă celălalt, ridicând paharul plin, în lumină.

– Cu toate acestea Haley, Tom este extraordinar! Pe cuvântul meu, îşi merită preţul: un om cinstit, ordonat, capabil, şi care îmi conduce ferma ca nimeni altul.

– Cinstit! Vrei să spui cinstit atât cât poate fi un negru, zise Haley, umplându-şi paharul cu rachiu.

– Nu, vreau să spun: cu adevărat cinstit, ordonat şi muncitor. I-am încredinţat de mult, tot ce am: banii, casa, vitele; îl las liber să circule prin tot ţinutul; mereu şi pretutindeni mi-a fost cinstit şi credincios. Trebuie s-o mărturisesc că mi-e foarte greu sa mă despart de dânsul.

– Ei, haide, Haley, în felul ăsta suntem chit… Să batem palma, dacă ai un pic de conştiinţă.

– Am atâta conştiinţă, câtă poate avea un om de afaceri, spuse negustorul, glumind, şi sunt gata să fac orice lucru raţional pentru a-mi obliga prietenii… Dar timpurile sunt grele, cu adevărat prea grele.

Negustorul oftă de câteva ori cu înţeles, apoi îşi umplu un nou pahar cu rachiu.

– Ei bine, Haley, care sunt ultimele tale condiţii? spuse Shelby după un moment de tăcere penibilă.

– Nu cumva mai ai, fată sau băiat, să-mi dai pe deasupra lui Tom?

– La drept vorbind, n-am pe nimeni de care aş putea să mă privez. Când vând, trebuie să-ţi închipui că numai o mare nevoie mă face să acţionez aşa; nu-mi place să mă despart de muncitorii mei: ăsta este un fapt bine cunoscut.

În acest moment uşa se deschise şi un copil mulatru, de patru ani, intră în odaie. Era de-o remarcabilă frumuseţe şi foarte graţios. Sub buclele negre, mătăsoase şi strălucitoare, doi ochi catifelaţi şi blânzi priveau nevinovat printre genele lungi. Era îmbrăcat în culori vii, ceea ce scotea mai mult în evidenţă farmecul lui de mulatru. Din felul nestingherit cu care privea prin cameră şi din mişcările lui libere şi degajate, se vedea foarte bine că acest copil era favoritul şi răsfăţatul stăpânului. –

 Hep! Prinde! spuse domnul Shelby, fluierând uşor şi aruncându-i un ciorchine de struguri.

Copilul ţâşni cu toată vigoarea micilor lui membre şi prinse prada. Stăpânul râse.

– Vino aici, Jim.

Copilul se apropie. Shelby îi mângâie părul buclat şi-i ridică bărbia.

– Ascultă, Jim, să arăţi domnului cum ştii tu să cânţi şi să dansezi. Avea o voce clară, cu timbru sonor. Îşi acompania cântecul cu mişcări nostime din mâini, din picioare, cu tot trupul. Dar toate aceste mişcări se încadrau perfect în ritmul cântecului.

– Bravo! strigă Haley, aruncându-i o bucată de portocală,

– Acuma, Jim, umblă ca bătrânul Cudjoex, când are reumatism.

În aceeaşi clipă, membrele flexibile ale copilului se desfăcură şi se deformară. O cocoaşă i se formă în spate, şi, cu bastonul stăpânului în mână, mimând bătrâneţea dureroasă pe chipul său de copil, şchiopăta prin cameră, ca un octogenar.”

(„Coliba unchiului Tom”, traducere Adriana-Ioana Nacu)

*sursa: wikipedia.org

Imagini de pe wikipedia şi librarie.net