Literatura de azi
Pictor și poet romantic ucrainean, considerat poetul național al Ucrainei, Taras Șevcenko (9 martie 1814 – 10 martie 1861) are o operă literară considerată ca fiind fondatoarea limbii și literaturii ucrainene moderne. A scris și în limba rusă și a creat opere valoroase ca pictor și ilustrator.
Născut iobag legat de pământ, rămas orfan de mic, acesta nu avea să cunoască decât mizeria, violenţa şi nedreptatea. A început să scrie şi să citească ajutat de un sacristan din satul natal, iar la 13 ani era cioban, având în grijă turmele sătenilor. Peste doi ani este luat în serviciul personal al stăpânului moşiei, un anume Engelhardt, german de origine devenit polonez. Impresionat de talentul de pictor al tânărului iobag, acesta hotărăşte să-l trimită la studii la Sankt Petersburg, pentru a-l folosi apoi ca decorator.
Primele volume de poezii ale lui Taras Sevcenko apar în 1840 şi 1841 sub titlurile “Cobzar” şi “Haidamacii”. După absolvirea cu strălucite rezultate a Academiei de Arte Frumoase în 1845, Şevcenko se întoarce în Ucraina, devenind centrul vieţii naţionale ucrainiene. În 1846 intră în organizaţia politică secretă “Societatea Sfinţilor Chiril şi Metodiu”. Acuzat că răspândeşte idei subversive, autorul este arestat la 24 martie 1847. Închis, va fi apoi surghiunit ca simplu soldat cu 8 ore de instrucție pe zi, mai întâi la Orenburg şi în final pe ţărmurile Mării Caspice, cu interdicţia de a scrie şi picta. Şevcenko va scrie totuşi, ascunzând hârtiile în cizme. Prietenii vor reuşi să obţină graţierea sa în 1858, după mai bine de 10 ani de martiriu.*
***
Suspină Niprul larg, se zbate,
Iar vîntul şuierînd turbat
Apleacă sălciile-nalte,
Ridică valu-nvolburat.
Iar luna palidă-n vîltoare
Prin nori se-arată cînd si cînd,
Ca barca în albastra mare,
Ba apărînd, ba dispărînd.
De trei ori n-au cîntat cocosii,
Nimeni în jur nu glăsuia,
Doar buha îşi chema strămoşii
Şi-arar arţarul scîrţîia.
(„Fata Vrăjită”, traducere Marius Chelaru)
*sursa informaţii: radioromaniacultural.ro
Imagini de pe wikipedia.org
