Cenzura – muza scriitorului?

Nimic nu este mai provocator pentru un artist decât a-i fi interzis să se exprime. Acest lucru, în loc să-l cenzureze îi va stârni şi mai mult apetitul de a scoate la iveală, de a crea, de a se exprima liber, fără constrângeri. Într-o perioadă a moralităţii exagerate, dar de faţadă, un scriitor reuşea să devină celebru prin activitatea sa sexuală libertină, perversă și excepțional de violentă precum și prin scrierile sale despre acest subiecte. Vorbim de Donatien Alphonse-François, Marchiz de Sade (2 iunie 1740 — 2 decembrie 1814), aristocrat francez, cel care avea să îşi petreacă, în total, 32 de ani încarcerat prin diverse  închisori şi un azil, din cauza activităţilor sale. Viaţa şi scrierile acestuia aveau să inspire pe viitor mulţi alţi artişti, scriitori şi scenarişti.

Și în acest timp, Rodin, foarte emoționat apucă mâinile fetei le leagă în sus de inelul unui stâlp aflat în mijlocul camerei de pedeapsă. Julie nu mai are nici o apărare… niciuna… în afara frumosului căpșor ce se întoarce galeș spre călăul său, a nemaipomenitului păr răvășit și a lacrimilor care-i scaldă chipul cel mai frumos din lume… cel mai blând… cel mai atrăgător.

Culmea filozofiei ar fi să ajungă să dezlege căile misterioase ce-i slujesc providenței întru atingerea țelurilor privitoare la om, după asta să alcătuiască un anume plan de comportare în viață, iar cu ajutorul lui să-i arate nefericitului biped, veșnic hăituit de toanele celei care, așa cum se spune, îi comandă fără milă, în ce fel trebuie să-i deslușească uneltirile, drumul pe care s-o apuce pentru a zădărnici pornirile ciudate ale fatalității cu douăzeci de nume felurite, căreia însă nu i s-a putut găsi până acum o definiție.

(„Justine”, traducere Tristana Ir)

Imagini de pe bewhere.ro