Simona Preda
Și cum răscoleam eu prin bibliotecă în căutarea unui Cehov, am dat peste câteva cărți despre iubire care cândva mi-au plăcut mult. Mă gândeam dacă le-aș putea vreodată ierarhiza – care au fost cele mai frumoase? sau pe care le-am recitit? Este oare o vârstă pentru fiecare dintre ele? De ce mi-au plăcut atât de mult? Uneori, atunci când vorbesc despre dragoste și literatură, îmi apare un imaginar bizar, populat de Ștefan Gheorghidiu, Anna Karenina și Laur. Firește, nu mă pot hotărî, n-aș ști să o aleg pe cea mai frumoasă carte despre iubire. Am întrebat și o parte dintre prieteni – oameni de litere, scriitori, publiciști, poeți – și i-am rugat să aleagă cinci titluri despre dragoste. Și preferințele lor arată cam așa:
Cătălin Pavel, scriitor:
- Max Frisch, Eu nu sunt Stiller
- Boris Vian, Spuma zilelor
- Milan Kundera, Ridicole iubiri
- Samuel Beckett, Malone murind
- Gabriel Garcia Márquez, Dragostea în vremea holerei
și pentru că dragostea nu ține socoteala, Vladimir Nabokov, Ada sau ardoarea.
Camelia Radulian, scriitoare, poetă:
- Gabriel Garcia Márquez, Toamna patriarhului
- Julian Barnes, Niveluri de viață
- Haruki Murakami, La sud de graniță, la vest de soare
- F. M. Dostoievski, Idiotul
- John Fowles, Iubita locotenentului francez
Și Eugene O Neill, Dincolo de zare. Să nu uit să îți spun și care a fost prima carte de dragoste care mi-a smuls lacrimi… pe vremuri: Maitreyi
Angela Baciu, scriitoare:
- F. M. Dostoievski, Idiotul
- M. Bulgakov, Maestrul și Margareta
- Vladimir Nabokov, Lolita
- Nora Iuga, Sexagenara și tânărul
- Pascal Bruckner, Luni de fiere
Și Anna Karenina, Mândrie și prejudecată, Doctor Jivago, dar ai spus cinci…
Florin Toma, scriitor:
- Cervantes, Don Quijote de la Mancha
- Romain Gary, Clair de femme
- Camil Petrescu, Patul lui Procust
- Lev Tolstoi, Anna Karenina
- D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley
A fost o alegere senzitivă, te rog să reții…
Ana Barton, scriitoare:
- Cântarea Cântărilor
- Evgheni Vodolazkin, Laur
- Gabriel Garcia Márquez, Dragostea în vremea holerei
- Alain de Botton, Ce se-ntâmplă în iubire
- Nicole Krauss, Istoria iubirii
Odilia Roșianu, redactor șef „Literatura de azi”
Fără a face un top (de aceea nici nu pun vreo numerotare) şi fără a considera că este drept să mi se ceară doar cinci cărţi, încerc să scriu spontan cele câteva titluri: La Medeleni de Ionel Teodoreanu, Maestrul şi Margareta de Mihail Bulgakov, Scrisori către Vera de Vladimir Nabokov (ok, nu e roman, dar atunci când citeşti aceste epistole chiar ai iluzia că te afli în interiorul unei poveşti create de un scriitor, iar iubirea există acolo aproape în fiecare rând!), Clar de femeie de Romain Gary şi, nu în ultimul rând, Patul lui Procust al mult-iubitului meu Camil. Of, şi Noaptea de Sânziene a lui Eliade. Apoi, multe altele care sunt sau nu despre dragoste, dar povestesc despre iubirea de cărţi.
Marcel Manea, scriitor:
- Lev Tolstoi, Anna Karenina
- Ernest Hemingway, Adio, arme
- F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby
- Vladimir Nabokov, Lolita
- Milan Kundera, Insuportabila ușurătate a ființei.
Floarea Țuțuianu, poetă:
- Madame de La Fayette, Principesa de Cleves
- Yasushi Inoue, Pușca de vânătoare
- Alessandro Baricco, Mătase
- Mircea Eliade, Maitreyi
- Tracy Chevalier, Fata cu cercelul de perlă
Alina Pavelescu, scriitoare:
- Stendhal, Despre dragoste un clasic între clasici, number one for ever în topul meu personal, deși mulți o consideră plicticoasă. Dar ce poate fi mai delicios de donquijotesc decât să încerci să raționalizezi iraționalul? Și ce poate fi mai în firea femeii decât să se îndrăgostească nebunește de vreun Don Quijote al vremurilor ei?
- Orhan Pamuk, Muzeul Inocenței din aceleași motive ca mai sus, doar că e scrisă de un bărbat, așadar valoarea de document e încă mai mare. Surplusul de delicatețe e neprețuit. Aimez, aimez, il y a toujours quelque musée qu’en reste!
- Jeanette Winterson, Scris pe trup fiindcă acreditează ideea că și bărbații pot iubi intens, senzual, iremediabil, cu imaginație, în absența obiectului pasiunii (eu crezusem o vreme, în mod eronat, că asta ni se poate întâmpla numai nouă, femeilor, din motive de naturel excesiv de visător)
- Gabriel Garcia Marquez, Dragostea în vremea holerei Asta nici măcar nu știu dacă mi-a plăcut pentru povestea de dragoste sau pur și simplu fiindcă e scrisă în stilul lui Marquez, pe care îl iubesc.
- Lev Tolstoi, Anna Karenina fiindcă îmi plac oamenii (femei sau bărbați, nu contează) care încalcă normele sociale din pasiune.
Cristian Fulaș, scriitor:
- Lev Tolstoi, Anna Karenina
- Erich Segal, Love story
- Gabriel Garcia Marquez, Dragostea în vremea holerei
- Thomas Mann, Moarte la Veneția
- Mathias Enard, L’ alcool et la nostalgie
Julia Kalman, scriitoare:
- Carmen Sylva, Fluturi sărutându-se, o carte-album cu versuri și cugetări. Este o carte plină de înțelepciune și iubire. Aici am citit pentru prima oară despre sărutul-fluture. Voi l-ați încercat?
- Yasunari Kawabata, Dansatoarea din Izu, un evantai literar pe care îl redeschid în fiecare an
- Herman Hesse, Povești de dragoste
- Pascal Bruckner, Luni de fiere, e erotic și controversat, scoate la suprafață dorințe inacceptabile
- Evgheni Vodolazkin, Laur, cartea celor patru feluri de iubire. Romanul de dragoste preferat de mine în momentul de față.
Nona Rapotan, publicistă:
- Matei Florian, Cexina Catapuxina
- Gellu Naum, Zenobia
- Boris Vian, Spuma zilelor
- Michael Ondaatje, Pacientul englez
- Italo Svevo, Senilitate
Primele trei le am în cap orice ar fi.
Tatiana Țîbuleac, scriitoare:
- Lolita de Vladimir Nabokov – pentru scris și pentru că dragostea li se dă chiar și celor care fug de ea.
- Geamilia de Cinghiz Aitmatov – pentru că am citit-o când aveam mare nevoie să știu că frumusețea este în ochii celui care te privește.
- Anna Karenina de Lev Tostoi – pentru că uneori moartea ni se întâmplă în locul a toate la câte am visat.
- On Chesil Beach de Ian Mac Ewan – pentru că tăcerile se răzbună.
- Zenobia de Gellu Naum – pentru că este cea mai frumoasă carte în limba română pe care am citit-o.
Gabriel Chescu, publicist:
- Gabriel García Márquez, Dragostea în vremea holerei
- Vladimir Nabokov, Lolita
- John Fowles, Iubita locotenentului francez
- Ștefan Agopian, Sara
- Ionel Teodoreanu, Lorelei
Lia Faur, scriitoare:
Mereu m-au fascinat alegerile bărbaților în materie de „carte de dragoste”. Parcă se feresc de risipa de zahăr din sirop, și de happy-end. Și parcă mi-e frică și de mine, uneori, să nu mă „prințesesc” ca o copilă. Este un dat al fetelor să creadă că ele au inventat dragostea și dețin monopolul asupra ei. Mă tem că așa se nasc cărțile proaste.
În mentalitatea comună, e obligatoriu ca povestea să fie despre un bărbat și o femeie, despre entomologia sentimentului, intrigi, suferință, gelozie, răzbunare, sinucidere, crimă, căsătorie, divorț, ingredientele vieții zilnice. Posibil că la asta se așteaptă mulți, și nu greșesc, doar că repartiția, proporția și filigranarea sunt importante. E greu să mă stabilesc la cinci titluri, însă voi explica în câteva cuvinte de ce le-am ales pe cele de mai jos.
- Zenobia de Gellu Naum – Descoperind cartea, înțelegi că, de fapt, nu știi nimic despre dragoste, că unicitatea cuplului care se înfiripă aici e idealul fiecăruia, că îți vine să plângi și chiar o faci. În calmul unei mlaștini, iubirea crește ca plantele de apă, verde-crud, de o prospețime inimaginabilă. Întâlnirea în mediul umed hrănește viața bărbatului și a femeii, o ferește de ariditate în labirinturile vieții care vine. Ei se contopesc și rămân într-o liniște-neliniște pentru totdeauna. Femeia e coasta care susține greutatea cărnii bărbatului, măseaua lui de înțelepciune, Femeia-Femeilor care întruchipează singularitatea ființei umane. Nu e nevoie de multe cuvinte pentru a descrie întâlnirea providențială dintre doi oameni, cum s-a întâmplat și între Naum (Gellu) și Zenobia (Lyggia). Subtilitatea mascată în inserții de absurd induce transparența realității atât de evidente și totuși atât de ascunse.
- Timp al inimii. Corespondență Ingeborg Bachmann – Paul Celan – Cred că am o slăbiciune pentru poveștile reale mai mult decât pentru cele fictive. Este o carte a pauzelor de tăcere în scris, interval în care se scrie timpul inimii. Corespondența este compusă din scrisorile trimise, dar mai ales din cele netrimise. Fără să fie mereu împreună, iubirea celor doi rămâne intactă și e poemul lor comun în cele mai vitrege timpuri. Se evită, suferă, își lasă spații mari de existență separată, dar au același mod de percepție a undelor joase. Scrisorile păstrează ezitarea, neliniștea dar și siguranța pe care ți-o oferă găsirea celuilalt tu.
- Amor amoris de Șerban Foarță – Poeme și poeme în proză. O construcție de semne fragile ca ființa însăși. O beție de imagini și cuvinte rare. Un filigran de sentimente îmbrăcate în brocart.
- Doctor Jivago de Boris Pasternak – Amestecul de date autobiografice ale autorului cu fișa personajului. Nu e o poveste de dragoste în sine, nu există o eroină, ci o dramă reală a Rusiei anilor ‘50 ’60, cu două eroine, două femei adânc implantate în inima lui Pasternak, soția (Zinaida) și iubita (Olga). Cucerește simplitatea limbajului poetic ascuns în proză. Povestea în sine devine și mai capodoperă, cunoscând întâmplările din viața autorului ei. Trebuie citită și cartea Irinei Emelianova, fiica Olgăi Ivinskaia, prototipul Larei din Doctor Jivago, cea care face pe două rânduri închisoare pentru păcatul de a fi fost iubita scriitorului. Cartea va fi interzisă în Rusia, dar trimisă clandestin peste hotare și, realizat un film. În timp ce în Occident cartea câștiga admiratori, Olga Ivinskaia cultiva, pentru opt ani de zile, sfeclă de zahăr într-o colonie de muncă pentru femei din Siberia.
- La răscruce de vânturi de Emily Bronte – Carte de secol optsprezece, cu atmosferă gotică și personaje sumbre, cel mai întunecat și straniu – Heathcliff. O poveste de dragoste nefericită în ținuturi mlăștinoase, care cunoaște posesia condusă până la cinism, ură și crimă. E mai mult o carte a nostalgiilor, am citit-o printre primele cărți de dragoste, în adolescență. Am recitit-o, am visat-o, am văzut filmul de câteva ori. Mi-am imaginat replici, strategii de depășire a problemelor celor doi îndrăgostiți. Am fost acolo la fiecare replică, ca un spectator mut la filmul propriei vieți.
