Literatura de azi
Literatura de azi îi urează lui Paul Cornea, născut pe 3 noiembrie 1923, la mulți și buni ani!
„Chestiunea pe care mi-o pui – a aderării la comunism – e bine-venită.
O aştept, am aşteptat-o de o bună bucată de vreme. Este una dintre problemele semnificative, cu un mare impact existenţial în cazul meu. Spre a-i da un răspuns valabil, îmi asum, evident, clauza sincerităţii depline, altcum ce interes ar mai avea să depun mărturie? Dar mai am în vedere şi un al doilea criteriu, de astă dată procedural, pe care l-am deprins ca indispensabil de-a lungul carierei mele de istoric şi teoretician al literaturii: spre a înţelege cum s-au petrecut lucrurile, e totdeauna necesar să le situezi în contextul lor generativ. Un context care se cuvine examinat de aproape, cu atît mai mult cu cît îndeosebi generaţiile mai tinere au despre ambientul epocii o imagine aburită şi, nu o dată, unilaterală.” (Paul Cornea, în volumul „Ce a fost – cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache”, Polirom, 2013)
O carte de memorii sub formă de interviu, în care marele profesor, nonagenar anul acesta, îşi rememorează primii şaizeci şi cinci de ani de viaţă, destul de agitaţi. România în perioada legionară şi România comunistă sînt povestite cu mare talent, aşa cum mulţi nu se aşteptau de la un teoretician literar. Paranteză pentru cititorii noştri care nu au terminat Filologia: dacă nu ştiţi cine e Paul Cornea, căutaţi pe Google articolul lui Nicolae Manolescu „Profesorul nostru”. Ăsta este domnul Paul Cornea pentru mulţi filologi, chiar şi pentru cei cărora nu le-a predat de la catedră: Profesorul cu majusculă. (Luminița Corneanu, în revista „Accente”, martie 2014)
„Ce a fost – Cum a fost” este o carte ce trebuie citită pentru a înţelege mai bine diverse etape ale istoriei, implicarea oamenilor în activităţi pe un drum care a dus la o fundătură, cu toate că perspectiva, teoretic, părea a unei ample deschideri. La întrebările ori comentariile lui Daniel Cristea-Enache, Paul Cornea răspunde pe larg, cu o limpezime a amintirilor, fără a se menaja ori a distorsiona evenimente. Paul Cornea aduce o modificare de perspectivă a înţelegerii, faţă de mulţi care s-au pronunţat despre acea perioadă…
Textul cărţii Ce a fost – Cum a fost este încărcat de robusteţea faptică şi sinceritatea confesivă: „E drept că eu n-am pretenţii literare, dar nici nu vreau să-l plictisesc pe cititor”, scrie, cu modestie, undeva Paul Cornea, cînd tocmai talentul literar dă farmec unor pagini de amintiri, ce ar putea trena sub presiunea datelor şi informaţiilor conţinute. (Alexandru Ruja, în revista „Orizont”, februarie 2014)
Dincolo de o admirabilă evocare a părinţilor, răspunsurile trimise pe îndelete de Paul Cornea lui Daniel Cristea-Enache cuprind o analiză a vieţii proprii şi o meditaţie asupra ei. Preocupat cu precădere de motivele care l-au condus spre comunism, de felul cum a traversat diverse demnităţi şi de procesul intelectual şi de conştiinţă în urma căruia s-a desprins cu totul de idealul său juvenil, Paul Cornea a făcut din relatarea lui nu numai una despre sine, ci una deosebit de preţioasă despre epoca în care a trăit. Cartea oferă ceea ce ne lipsea, şi anume o vedere dinăuntru, pătrunzătoare şi onestă, a sistemului comunist. E de înţeles, dar şi de regretat reţinerea ce l-a împiedicat pe cărturar să fie la fel de insistent cu opera proprie şi mai ales l-a făcut discret cu adevărul incontestabil că domnia sa este unul dintre marii profesori, dintotdeauna, ai învăţămîntului umanist românesc – Livius Ciocârlie.
