„Câteodată sunt atât de dulce încât nici eu nu mă pot suporta”

Undeva, în paradisiacii Alpi,  deasupra crestelor, făcând piruete şi cântând inconfundabil, îngeresc de cristalin,  ”Sunetul muzicii”, îmbrăcată într-o rochie tiroleză cu buzunare adânci şi şorţuleţ,  modestă, fină, proaspătă, pistruiată, tunsă băieţeşte,  ca o Cenuşăreasă căreia  nu i-a sosit încă vremea de glorie,  cu un zâmbet graţios, lipsit aproape în întregime de erotism,  dar desăvârșit de cald, ștrengăresc şi uman. Aceasta e prima imagine care îmi vine în minte când mă gândesc la Julie Andrews.

O asociez adesea cu mirosul de orez cu lapte, copilăria mică, turta dulce, câteva ninsori fascinante şi cu pulberea de scorţişoară. Probabil că, dacă mamele noastre nu ar fi fost cele mai frumoase și mai bune femei din lume, următoarea mamă perfectă, într-o ierarhie imaginară și idealizantă, ar fi fost  ea, Maria din “Sunetul muzicii” sau (tot) ea, dădaca năstrușnică  din Mary Poppins.

(sursa foto: unica.ro)

Se întâmplă rar, posibil o dată la două vieţi, ca un actor să transmită atâta adevăr, atâta căldură şi atâta naturaleţe încât tu, privitor,  să îl asociezi  ani în șir unei rude apropiate, poate celei mai solare  și mai pozitive dintre ele. Julie Andrews a reuşit inconștient acest miracol. Nu ştiu să existe în istoria filmului o personalitate similară,  la fel de complexă, şarmantă, caldă, zglobie şi convingătoare. Deși nu a fost niciodată o frumusețe devoratoare, a fermecat în egală măsură bărbații, femeile și copiii întregii lumi cu finețea ei de porțelan și cu bonomia ei jucăușă.

S-a născut la 1 octombrie 1935 sub auspicii încâlcite, care ar fi putut să îi complice foarte tare viaţa, într-o suburbie a unei  Londre ce păstra încă proaspete rănile celui de-al Doilea Război Mondial, ca rod al unei iubiri adulterine între mama ei, Barbara Ward Wells (căsătorită pe atunci cu Ted Wells) şi Ted Andrews, actor de variete, ca şi ea. Părinţii micuţei Julie aveau să divorţeze curând, dar ea a avut şansa să nu resimtă deloc şocul despărţirii, noua familie ocupându-se îndeaproape ca ea şi talentul ei muzical  ieşit din comun să aibă parte de cea mai aleasă şlefuire. A luat lecţii cu Lilian Stillen-Allen, una dintre cele mai populare soprane ale perioadei şi a cântat alături de părinţii ei pe multe scene improvizate ale Angliei.

La 13 ani, în 1948, este aplaudată la scenă deschisă de familia regală, devenind cea mai tânără solistă care a cântat vreodată la London Palladium, cea mai celebră scenă britanică de show-uri de varietăţi. De aici, viaţa ei se deschide într-un fel nesperat de frumos, poate şi pentru că „perseverenţa înseamnă să ratezi de nouăsprezece ori şi să reuşeşti a douăzecea oară”, după cum ea însăşi spunea, cel mai probabil făcându-şi o adevărată religie din acest crez.

(sursa foto: pinterest.com)

Visul american şi luminile Broadway-ului  i se aştern la picioare într-o zi a anului 1954, când debutează în muzicalul „The Boyfriend”, apoi prinde trenul vieţii  cu Walt Disney,  care o descoperă  în musicalul „Camelot” şi care, fascinat de perfecţiunea, complexitatea şi magnetismul ei, se grăbeşte să îi ofere  rolul principal din Mary Poppins.  Un fler genial, pentru că Mary Poppins va zgudui lumea filmului cu 13 nominalizări la Oscar şi cu  încasări de peste 50 de milioane de dolari. Câştigă cu acest rol Oscar-ul pentru Cea mai bună actriţă în rol principal, dublând trofeul şi cu un Glob de Aur.

Aici începe seria copleşitoare  a aprecierilor, omagierilor, premiilor şi nominalizărilor dintr-o carieră ce avea să se întindă de-a lungul a şase decenii. Joacă în filme magistrale, multe dintre ele aflându-se în lista primelor 20 de filme ale lumii, ca popularitate sau succes la casă: „Sunetul muzicii”(1965), considerat cel mai de succes film al tuturor timpurilor, întrecând „Pe aripile vântului” în ceea ce priveşte încasările,  „Hawai”,  cel mai mare succes financiar al anului 1966, „Thoroughly Modern Millie”, cea mai de succes producţie a Universal Pictures.

 „Câteodată sunt atât de dulce încât nici eu nu mă pot suporta”- spunea ea, glumind,  privindu-şi retrospectiv cariera plină de glorie, popularitatea şi palmaresul  greu de egalat. Aşa a rămas şi azi, la 81 de ani:  febrilă, dulce şi magnetizantă.

(sursa foto: alchetron.com)

Retrasă din lumea filmului în 1977, în urma unei operaţii care i-a afectat pentru totdeauna corzile vocale, Julie Andrews rămâne una dintre cele mai iubite stele de la Hollywood şi de pe Broadway, actriţă de teatru şi film, cântăreaţă, iar mai nou, scriitoare de memorii şi cărţi pentru copii, debutând în 2003 la New York şi ca regizoare de teatru cu piesa ‘The Boy Friend’, aceeaşi  piesă în care a jucat cândva, în anii începuturilor ei actoricești, pe când nu știa că viața îi pregătește  pecetluirea destinului cu semnul  rar al neuitării.

(sursa foto cover: cinemagia.ro)