Casa Școalelor

Prin Legea pentru refacerea clădirilor şcolare primare şi înfiinţarea Casei Şcoalelor, promulgată în timpul ministeriatului lui Petre Poni, la 9 martie 1896, au fost definite precis scopul şi sarcinile instituţiei nou create, asigurând totodată posibilitatea realizării lor.
Casa Şcoalelor, înfiinţată pe lângă Ministerul Instrucţiunii Publice și „născută” pe 30 aprilie 1896, avea menirea atât de a administra toate fondurile create prin prezenta lege sau prin alte legi şcolare, cât și cele destinate învăţământului care provin din legate sau donaţii. 

Bugetul Casei urma să fie supus în fiecare an, de către ministrul Instrucţiunii, aprobării Adunării Deputaţilor, iar conturile de gestiune Curţii de Conturi.

Subvenţiile din partea Casei Şcoalelor se acordau comunelor sau judeţelor din următoarele fonduri pe care le avea în grijă: 
a) cele donate de particulari, pentru a servi la construcţii sau înzestrări şcolare; 
b) cele donate de particulari în folosul învăţământului, însă fără destinaţie hotărâtă; 
c) cele care, după diversele dispoziţii ale legii învăţământului primar sau ale altor legi, erau vărsate Casei Şcoalelor; 
d) cele provenind din plata taxelor şcolare datorate de elevii străini.

Legea din 1896 va suferi mai multe modificări în anii 1906, 1910, 1919 care vizau, în principal, o mai bună organizare şi extindere a atribuţiilor Casei. 

Structura Casei Şcoalelor şi a Culturii Poporului, ca instituţie anexă autonomă a Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor, cuprindea trei secţiuni: administrativă, cu serviciile contabilităţii şi contenciosului; pedagogică, cu serviciile muzeului pedagogic, muzeului de istorie naturală, laboratoarelor, materialului didactic, publicaţiilor, bibliotecilor şi conferinţelor pedagogice; secţia Culturii Poporului, cu birourile economic, educaţie fizică şi sănătate, cultural şi artistic; 

Una dintre cele mai importante atribuţii a Casei Şcoalelor, aceea de a se preocupa de construirea sau repararea localurilor şcolare, este bine reliefată de un număr foarte mare de dosare. Prima măsură luată de Casa Şcoalelor, imediat după înfiinţare, a fost aceea ca, din capitalul de 30 milioane lei ce i se puseseră la dispoziţie, să împrumute comunele, în scopul construirii de clădiri şcolare ieftine şi funcţionale.

Una altă preocupare permanentă a Casei Şcoalelor a fost înfiinţarea de biblioteci pe lângă şcolile rurale. Documentele aflate în fondul Casa Şcoalelor înfăţişează pe larg modul de înfiinţare a bibliotecilor de lectură pentru săteni, cu scopul de a ridica starea de înapoiere culturală în care se afla ţărănimea.

Numeroase informaţii se referă la dotarea bibliotecilor populare, la ofertele de vânzare de cărţi de către diverşi autori şi edituri, la modul de selectare a cărţilor oferite, prin referatele unor mari scriitori, printre care George Coşbuc, Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuţă, la criteriile care stăteau la baza selecţiei lucrărilor şi anume, utilitatea informaţiilor şi accesibilitatea lor. 

Pentru orientarea şi sprijinirea învăţătorilor în activitatea de conferenţiari, Casa Şcoalelor i-a însărcinat pe Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc, Mihail Sadoveanu şi Şt. O.Iosif să viziteze şi să îndrume activitatea cercurilor. Ei s-au deplasat în diferite comune şi au ţinut numeroase conferinţe. 

În patrimoniul Casei Şcoalelor au intrat, de-a lungul vremii, prin donaţii sau testamente, numeroase bunuri imobiliare: terenuri, clădiri, păduri, iazuri, mori, în unele cazuri, însoţite de actele de proprietate, printre principalii donatori fiind Anastasie Başotă şi Ştefan Romaneanu.

Prin rezultatele obţinute, prin programul său, prin măsurile întreprinse în multiple direcţii de activitate, Casa Şcoalelor a contribuit din plin, într-un răstimp de peste cinci decenii, la dezvoltarea şcolii şi a culturii româneşti.

(sursa foto: clubuldepresatransatlantic.wordpress.com)

(sursa informațiilor: arhivelenationale.ro)