Călător prin viață

Eugene O’Neill (16.10.1888 – 27.11.1953), laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 1936, „pentru puterea, onestitatea și emoțiile profunde ale operelor sale dramatice, care întruchipează o concepție originală a tragediei”, a fost un călător prin spații și timp, ale cărui experiențe s-au reflectat aproape în întregime în opera sa.

Vă invităm să faceți o pouză și, timp de mai puțin de două ore, să rămâneți în compania lumii create de O’Neill în piesa „Lungul drum al zilei către noapte” (teatru radiofonic). Nu veți regreta.

Mai mult decât atât, după aceea, veți căuta și cartea cu același nume despre care Rodica Grigore scria în revista „Cultura”:

Dramaturgul excelează de la bun început în prezentarea raporturilor mereu schimbătoare între viaţă şi moarte, între realitatea obiectivă şi subiectivitatea fiecărui personaj în parte, construind conflicte aparent domestice, dar care primesc semnificaţii universale ori general umane şi reprezintă meditaţii asupra relaţiilor între oameni, pe fondul noilor realităţi ce dominau cadrul social, politic şi cultural american în prima jumătate a secolului XX. Dar O’Neill are şi ceea ce se cheamă viziune dramatică, deoarece, în ciuda aparenţei banalităţi a temelor pe care le abordează, scriitorul demonstrează o complexitate a sensurilor şi o artă expresivă fără egal în epocă. Viaţa, pentru protagoniştii săi, este un şir de repetiţii, un fel de cerc vicios format din posibilităţi limitate ca număr, dar dintre graniţele şi condiţionările cărora nu există scăpare.

Foto cover de pe guardian.com