Maria MorariuMaria Morariu
14.12.2016

„Artistul ăla, din filmele alea…”

Dacă nu era pe scenă, îl găseai în impresionanta bibliotecă pe care o avea acasă. Dacă nu vorbea despre teatru sau despre oamenii pe care i-a cunoscut o viaţă întreagă, vorbea despre cărţi. Ne referim aici la cel mai longeviv actor cu activitate pe scena unui teatru (titlu recunoscut inclusiv de Cartea Racordurilor, în data de 15 decembrie 2013), Radu Beligan (14 decembrie 1918 – 20 iulie 2016).

Pe linie maternă este grec de origine, pe linie paternă, fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă. Radu Beligan a interpretat – în peste șapte decenii – roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu şi mulţi alţii. Pentru activitatea sa, cu care ne-a încântat timp atât de îndelungat, Radu Beligan devenea în 2004 membru al Academiei Române, iar în 2011 primea o stea pe Walk Of Fame Bucureşti.

Despre omul din spatele cortinei, despre cititorul înverşunat şi acel fin observator al detaliilor care fac din simple fiinţe oameni, cei mai mulţi am aflat şi din însemnările pe care maestrul le păstra în blocnotesuri şi pe care uneori le mai „împrumuta” şi ziarelor sau Caietelor Teatrului Naţional. Aceste gânduri au fost adunate sub titlul: „Între acte”.

 citat-7-1024x394

***

„Care e cartea care v-a deschis gustul pentru lectură?

Cum am mai spus și în alte dăți, fac parte dintr-o generație a minunatei epoci în care jumătate dintre români vorbeau limba lui Voltaire. În plus, am avut marea șansă să mă nasc într-o casă cu bibliotecă. Părinții mei, intelectuali modești, sufereau de morbul lecturii. Mama, impresionată de romanul lui Zola, La faute de l’abbe Mouret, i-a botezat pe frații mei mai mici, gemeni, după numele protagoniștilor Serge și Abeille – Sergiu și Albina. Am păstrat cu sfințenie hârtiile îngălbenite pe care tata a încercat să adapteze în franceză Sărmanul Dionis al lui Mihai Eminescu.

Tatălui meu îi datorez, printre altele, că mi-a insuflat, din fragedă pruncie, pasiunea pentru teatru. Am spus de atâtea ori povestea, că nu are rost să o mai amintesc aici. Cert este că, încă din primii ani de liceu – pe vremea mea liceul începea la 10 ani – obișnuiam ca, din puținii bani pe care tata reușea să mi-i dea pentru manuale și caiete, să-mi cumpăr piese de teatru franțuzești pe care le traduceam în limba română – norocul meu cu memoria care mă ajuta să suplinesc din plin lipsa rechizitelor.”

(fragment din interviul acordat de Radu Beligan ziarului Metropolis, în februarie 2016)

(sursa foto cover: cinemagia.ro)