Aritmetica sau ceea ce (nu) se întâmplă în USR

Ieri, 22 martie, într-o zi ploioasă de marți, am participat la o conferință de presă despre ceea ce (nu) se întâmplă în lumea și în Uniunea scriitorilor.

Într-o sală aranjată într-un mod ideal de comunicare, învățat la toate training-urile de profil, adică în formă de „U”, conducerea actuală și legitimă a USR și-a ocupat locul la masa centrală, iar cuvântul de deschidere l-a avut președintele Nicolae Manolescu.

Înainte de a cita din cele comunicate la respectiva întâlnire (oricum, presa „de știri”, în cea mai mare parte, a făcut-o deja, mai mult sau mai puțin trunchiat, mai mult sau mai puțin obiectiv), aș dori să precizez că nu am fost, nu sunt și nu voi fi scriitor poate și pentru că, spre deosebire de majoritatea covârșitoare a literaților, mie mi-a plăcut totdeauna matematica. Iar regula de trei simplă, care se învață prin clasa a VI-a, mi-a fost deosebit de utilă în timpul vieții. De aceea, primul lucru care mi-a venit în minte referitor la ceea ce (nu) se întâmplă în lumea scriitoricească, dincolo de contestări, chemări în instanță, președinți, vicepreședinți, cenzori, directori de imagine, limbaj tendențios, vârsta sau maturitatea preopinenților, se reduce la o operație matematică simplă. Chiar la regula de trei simplă:

22 ………..……………….. 2600

X ……………………………100

X=?

Cu siguranță, chiar și scriitorii și criticii literari care nu au fost buni la matematică îl pot afla pe X.

Revenind la conferința de presă de ieri, aceasta a avut ca scop, conform introducerii făcute de domnul profesor Manolescu, transmiterea unui mesaj care să contracareze titlurile și atmosfera de scandal din ultima vreme, sublinierea faptului că în Uniunea Scriitorilor nu se întâmplă nimic, că „nu ne războim cu nimeni”, precum și clarificarea și „spălarea” unor afirmații neadevărate care sunt împrăștiate în toate tipurile de presă. Dânsul, mai în glumă mai în serios, analizând „sistemul de teroare” care se spune că a fost instaurat, a reiterat că nu există (și nu a existat) nicio supărare legată de existența unui grup de reformă, atâta vreme cât s-ar fi dorit reforma, dialogul constructiv purtat civilizat, eventual înainte de a fi acționați în justiție pentru motive nefondate, contestând o modalitate de funcționare care fusese acceptată în prealabil chiar de reclamantul prezent în acea vreme în rândurile conducerii Uniunii.

Pentru cei care doresc să afle acuzațiile aduse, o simplă căutare pe Google îi va lămuri. Utilizarea bugetului existent, inexistența vreunei datorii, organizarea evenimentelor specifice cu bani „aduși” din afară, refuzul indemnizațiilor, susținerea scriitorilor și multe altele au fost răspunsurile conducerii USR date pentru a aduce lumină în această problemă.

Mai mult decât atât, doamna Corina Popescu, avocata USR, a prezentat toate aspectele tehnice și legale ale problemei, cu absurditatea și umorul (negru) care reieșeau din acestea.

Din intervenția lui Varujan Vosganian am reținut un aspect financiar sugestiv pentru situația actuală, și anume faptul că veniturile USR s-au triplat în ultimii ani, dar și că s-a asigurat susținerea financiară a revistelor culturale și, nu în ultimul rând, că s-a reușit scoaterea USR din toate litigiile. De asemenea, dânsul a spus că este păcat că acest apetit pentru scandal le aduce o notorietate nemeritată, precizând că „reforma se face, în primul rând, respectând legea”.

Gabriel Chifu a subliniat, cu tristețe, că „reformatorii te lovesc peste mâna pe care le-o întinzi”, aducând încă o dată în atenție faptul că demersurile din justiție sunt permanent amânate deoarece nu se dorește să se ajungă la o hotărâre judecătorească.

Răzvan Voncu a reluat ideea „reformei fără solicitări” și a incapacității dialogului, în situația în care nu a existat nicio altă propunere în afara celei de schimbare a conducerii care a fost aleasă în 2013, conform Statutului.

Intervenția lui Alex Ștefănescu a descrețit, ca de obicei, frunțile tuturor. „Toți sunt nemulțumiți că nu au cunoscut succesul. Dar aici trebuie să se certe cu Dumnezeu, că nu dă talentul ca pe un ajutor social! Apoi, dau vina pe public cum că ar fi ignorant, apatic. Sunt înrăiți de lipsa de succes! 90 la sută din cărțile care apar sunt proaste! Discuția cu acești oameni devine complicată din cauza felului în care reacționează.”

Pe toată durata conferinței de presă, a revenit tema dureroasă a limbajului suburban folosit de oponenți, așa cum preciza adevarul.ro, expresiile acestora fiind „ireproductibile într-o publicație serioasă”.

Daniel Cristea-Enache, directorul de imagine al Uniunii Scriitorilor din România (și directorul revistei online Literatura de azi), a început prin a preciza rolul important al scriitorilor, al jurnaliștilor în societate, iar mesajul transmis de el mi se pare important pentru cititori. „Din păcate, efectul a cestei campanii duse de o parte din colegii noștri (pentru că eu în continuare îi voi numi colegi) este îngrijorător. În momentul în care un membru al USR este calomniat de un coleg este deja o pată pe breasla scriitoricească, lucru care-i va îndepărta pe cititori. Pentru că cititorii ajung să-și pună întrebări, să se îndoiască. De aceea, cred că avem datoria de a apăra condiția de scriitor român. Și pe aceea de a aduce o contrapondere de civilitate și de bun-simț.”

Într-o emisiune televizată care nu avea nicio legătură cu subiectul „fierbinte” al acestor zile, Nicolae Manolescu enumera matematica printre materiile obligatorii care trebuie studiate în școală, amintind că aceasta, oricât ar fi de surprinzător, era inclusă la „umanioare” pe vremuri.

Asta e și părerea mea. Multe probleme, inclusiv cea care (nu) are loc acum în lumea scriitorilor, s-ar rezolva prin noțiuni de matematică simplă. Prin regula de trei simplă.

Deci, cât este X-ul?

Menționez că „22” este numărul participanților la ședința desfășurată pe 19 martie 2016 și soldată cu alegerea unei „noi conduceri a USR”.

Sursa foto: youtube.com