Maria Morariu 
Celebrul creator al nu mai puţin celebrului personaj James Bond, scriitorul şi jurnalistul britanic Ian Fleming (28 mai 1908 – 29 august 1964) nu a fost deloc străin de activităţile serviciilor secrete.
Născut la Mayfair, Londra, în familia lui Valentine Fleming (membru al Parlamentului) și a soției acestuia, Evelyn St. Croix Rose, își face studiile la Durnfold, o școală privată din Dorset, mai târziu la Sunningdale în Berckshire, Colegiul Eton și la Academia Militară Regală din Sandhurst. Nu reușește să se angajeze la Departamentul pentru Afaceri Externe și lucreaza ca editor adjunct și ca jurnalist la agenția de știri Reuters, incluzând perioada anului 1933 la Moscova, și, mai apoi, ca agent bursier cu Rowe and Pitman, la Bishopsgate. În 1939 Fleming este recrutat în Armata Regală ca asistent personal al Amiralului în ariergardă John Godfrey. La început, este locotenent în rezervă, apoi locotenent-comandant și commandant, cu codul personal 17F. În 1944 Fleming obține controlul asupra unei unități specializate de comandanți, cunoscută sub denumirea de Unitatea 30 de Asalt. Mai târziu, Fleming lucrează cu forțele secrete ale Marii Britanii care includeau laboratoare nucleare și centre de cercetare.
Activitatea aceasta a constituit baza nuvelelor despre agentul secret James Bond. Pe „certificatul de naştere” al agentului este trecut anul 1953, adică anul apariţiei nuvelei Casino Royale, unde a fost menţionat pentru prima dată carismaticul agent secret. Numele personajului principal e inspirat din numele ornitologului James Bond, care îi permite lui Fleming să utilizeze moșia lor din Jamaika în timpul când scrie. La început, nuvelele lui Fleming nu se bucură de cea mai mare popularitate în America, dar după ce președintele J.F. Kennedy include în lista cărților favorite From Russia With Love, vânzările cresc considerabil. Scrie 14 nuvele și succesul financiar obținut îl face să se oprească la Goldeneye, care este inspirată dintr-o operațiune militară la care a participat. Spionul care m-a iubit (1962), diferă stilistic de celelalte cărți despre James Bond, deoarece este scrisă la persoana întâi de către protagonistă, Vivienne Michel, pe care Fleming o consideră drept co-autor. Este istoria vieții ei, până când James Bond o salvează din locul și timpul nepotrivite. În 1961 îi vinde drepturile de autor lui Harry Saltzman pentru filmările lui James Bond. Primul actor care a avut curajul să îl întruchipeze pe fermecătorul agent secret a fost scoţianul Sean Connery. Se spune că Fleming a avut un cuvânt greu de spus în alegerea lui Connery. A contat foarte mult şi originea marelui actor.
Fleming poate fi definit drept unul dintre cititorii reprezentativi ai revistei Playboy, unul aflat în core-target-ul lui Hef, măcar şi pentru imaginea lui impecabilă: un gentleman îmbrăcat în smoking, care-şi bea martini-ul cu un zâmbet de dandy pe faţă. Autorul şi-a asociat extrem de mult semnătura cu Playboy, începând cu povestirea The Hildebrand Rarity. Cel de-al 11-lea roman de-a său, On Her Majesty’s Secret Service, a apărut simultan în Marea Britanie şi în… Playboy (pe parcursul a trei luni consecutive).
Fleming a fost căsătorit vreme de 13 ani cu Anne Charteris, între 1952 şi 1964, anul decesului său. Povestea de dragoste dintre cei doi a fost destul de tumultuoasă. Ei s-au iubit intens încă de când Fleming avea 28 de ani şi Anne 25. Însă Anne era căsătorită, pentru a doua oară, cu proprietarul celebrei publicaţii engleze Daily Mail. Chiar şi aşa, viitoarea doamnă Fleming a fost de-a dreptul vrăjită de aerul melancolic al lui Ian. A divorţat, dar… nu s-au căsătorit, însă au continuat relaţia. Abia când Ian a împlinit 44 de ani şi Anne avea 39 de ani şi-au unit destinele, asta pentru că ea era însărcinată.
Seria completă a povestirilor cu agenţi secreţi cuprinde 12 romane şi 9 nuvele, tipărite în circa 100 de milioane de exemplare în toată lumea, devenind astfel una dintre cele mai bine vândute serii de cărţi. Fleming a mai scris două cărți și povestea pentru copii Chitty Chitty Bang Bang, aceasta din urmă fiind de asemenea ecranizată într-un musical.
Cititor „înrăit”, Fleming a colecţionat practic o întreagă librărie cu cărţi care, după părerea sa, au fost începutul a ceva. Volumele conţineau istorie, știință, tehnologie, iar circa 600 cărți ale lui se păstrează la biblioteca Universității din Indiana, SUA.
Mare consumator de tutun şi alcool, Fleming şi-a trăit viaţa având la bază acest principiu: Nu îmi voi irosi zilele încercând să trăiesc cât mai mult.
(imagini de pe dailymail.com)
