Literatura de azi
Lisboa VII
pe rua dos Amoreiras
în dreptul piaţetei cu chioşc
şi fîntînă picurătoare în mijloc
există o capelă
ridicată chiar într-unul dintre arcurile
mai înalte decît copacii
care se-ntind de-alungul piaţetei
un cuplu de vîrsta a doua
se opreşte în faţa capelei
se sărută
mai trăncănesc puţin
apoi se sărută din nou
ea intră în capelă
iar el se întoarce din drum
e duminică
el doar o condusese la biserică
***
oasele fine ale peștelui
acel tramvai traversează orașul
griul monumental
piața
și abia am timp să mă gîndesc
la mine
ce rămîne din clipa de față?
nu sînt orb
să cred în existența imperisabilă
a prezentului, a ceea ce se scurge
printre degete atunci cînd număr
același zece, cinci și cinci,
sperînd într-o eroare
nu am surzit încă
auzul mi-e ager ca o ureche
trezindu-se dimineața
și simțind foșnetul pernei
senzațiile-mi sînt mai ascuțite
ca niște cutii de chibrituri
explodînd
și totuși simt această neplinătate
nerotunjire cu care mă identific
aproape de luciul unei cutii
de conserve
pe care aș vrea să-l șterg
sau să-l fixez undeva definitiv
simplu
așa cum aș deschide conserva
cu un clește
și aș număra oasele
fine ale peștelui
Alex. Leo Șerban (28.06.1959 – 8.04.2011)
Sursa foto: ziarulmetropolis.ro
