Dramaturg, nuvelist și poet irlandez de expresie engleză și franceză, Samuel Beckett (13 aprilie 1906 – 22 decembrie 1989) a devenit laureat al Pemiului Nobel pentru Literatură în 1969. Primul său roman, Murphy, a apărut în 1938 și reprezintă un model al operelor lui ulterioare. Inovația constă în respingerea elementelor tradiționale ce țin de intrigă, personaje și decor.
EI a descris oameni aflaţi în astfel de situaţii extreme nu pentru că îl interesau aspectele sordide şi maladive ale vieţii, ci pentru că se concentra pe aspectele esenţiale ale experienţei umane. Temele centrale într-o parte atât de mare a literaturii mondiale – relaţiile sociale între indivizi, comportamentele şi proprietăţile lor, luptele pentru rang şi poziţie.*
Camier sosi primul la întîlnire. În sensul că la sosirea lui Mercier nu era acolo. În realitate, Mercier îl devansase cu zece minute încheiate. Deci Mercier, şi nu Camier, a fost cel care a sosit primul la întîlnire. După ce aşteptă răbdător cinci minute, scrutînd diversele căi de acces pe unde putea apărea prietenul sau, Mercier plecă să dea o raită care trebuie să fi durat cam un sfert de oră. Camier la rîndul său, nevăzîndu-l pe Mercier venind, plecă după cinci minute să dea o mică raită. Revenit la locul întîlnirii un sfert de oră mai tîrziu, se tot uită zadarnic după Mercier. De-nţeles. Căci Mercier, aşteptînd în linişte încă cinci minute la locul convenit, plecase să-şi mai dezmorţească picioarele, că să folosim o expresie ce-i era dragă. Camier deci, după cinci minute de năucă aşteptare, o luă iarăşi din loc zicîndu-şi: Poate dau de el pe una din străzile învecinate. Chiar în clipa asta Mercier, întorcîndu-se din mică lui plimbare, care de data asta nu depăşise zece minute, văzu îndepărtîndu-se o siluetă care în ceaţă dimineţii aducea vag cu Camier, şi care era chiar el de fapt. Din nefericire dispăru, ca înghiţită de caldarîm, şi Mercier îşi reluă staţionarea. Dar după cinci minute pare-se pe cale de-a deveni reglementare plecă, avînd nevoie de mişcare. Aşadar, preţ de-o clipă, bucuria lor fu nestăvilită, a lui Mercier şi a lui Camier, cînd după cinci şi respectiv zece minute de neliniştită hoinăreală, apărînd simultan la locul întîlnirii, dădură nas în nas, pentru prima dată din seara precedentă. Era nouă şi cincizeci.
(„Malone murind”, traducere Gabriela şi Constantin Abăluţă)
Imagine de pe bookfans.net
*(sursa: Enciclopedia Universală Britannica)
