Autorul Zilei

Plângând pe lyră

…găsim Poetul; în cazul de faţă, poetul Ion Mureşan (n. 9 ianuarie 1955), autor prezentat, în general tinerilor aspiranţi la titlul de „scriitori” drept cel mai important poet contemporan. Această calitate este accentuată inclusiv de Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, pe anul 2013, neignorând Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, în 1981 şi Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1993).

A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1981), unde a făcut parte din gruparea revistei „Echinox”. După absolvire devine membru al cenaclului „Saeculum” din Beclean, iar între anii 1981 și 1988 a fost profesor de istorie în comuna Strâmbu, pentru ca în acelaşi an să abandoneze sistemul educaţional, devenind redactor la revista „Tribuna” din Cluj.

***

Minunata plutire

Începe ca o foarte bruscă surzenie,
Începe ca o foarte bruscă trezire,
Peste gramatică trece o vedenie
Şi încâlceşte părţile de vorbire.

Stai pe o terasă. Singurul eşti
Care vede o înaltă şi pustie clădire
Coborând din ceruri. Abia mai vorbeşti,
Abia mai descrii minunata-i plutire.

Bărbaţi şi femei urcă în poduri
De unde te privesc prin lucarne:
Cuvintele tale sânt vinete noduri,
Gura, un negru clopot de carne.

Clădirea pustie coboară în piaţă.
Cerul se face alb ca de spumă.
Deasupra porţii ei atârnă o paiaţă
Făcută din cârpe şi gumă.

Te îndrepţi înspre ea.
Tai ştreangul.
Iei paiaţa în spate.
Din ceruri se lasă o ninsoare târzie.
Ani întregi, zile nenumărate,
Pe străzi tot mai înguste, mai întortocheate,
Treci mut; iar paiaţa pe umăr începe a vorbi
şi învie.

***

Cântec de iarnă

Vine-un diavol blând plângând pe lyră
O, literele cum mai ţipă în cuvânt
E semn căruţe lungi de os se-nşiră
Prin coridoare vinete-n pământ

Peste canal nu auzi coliba măslinie
Vuieşte? Strigă paznicul ceva!
Vine-un diavol blând, cu o făclie
Pe umeri îl urmează cineva

Copilul mut al văduvei ce aşteaptă
În grădină de ce poartă alb veşmânt?
Şi lampa neagră stinsă în mâna dreaptă
De ce o ţine? N-auzi cine sunt

Bărbaţii înalţi care-au trecut pe drum
Lovind cu pietre în porţi?Cum nu te miră?
Odăile ţi s-au umplut de fum
Şi vine-un diavol blând plângând pe lyră.

Vine-un diavol blând plângând pe lyră
O, literele cum mai ţipă în cuvânt
E semn căruţe lungi de os se-nşiră
Prin coridoare vinete-n pământ.

(sursa foto: dorintudoran.com)

930 cititori