Când citeai poeziile ei, necunoscând-o, nu puteai nici măcar bãnui ce fire veselă avea: în versuri răsuna tristețe multă si gravă…
Magda Isanoș (17.04.1916 – 17.11.1944), poetă și avocată, a fost un personaj în sine. Fascinantă, cuceritoare, formată din umbre și lumini era un amestec de tristețe adâncă, exprimată doar în versurile scrise, și veselie exterioară cu care erau binecuvântați toți cei din jurul ei.
Vă invităm să citiți din creația celei care astăzi este Autorul zilei (sau, mai exact, autoarea).
AUZ
Căzând din nori,
ploile capătă crengi şi flori.
Aud şi vizuinile şi-aripa
care bate deasupra mea clipa.
Piticii care bat pe sub pământ,
căutând vână de aur, râul sfânt,
ochii diamantului nesăgetat
şi degetul unui urs împărat.
Toate le-aud,
şi-auzul încă mi-i crud.
Clopotul sângelui molatec, rotund
ţine veştile care nu mai pătrund.
Ţine veştile de la stea,
să n-ajungă în inima mea.
Ţine veştile de la şerpii de casă,
şi-n amiază cuprinsă mă lasă
să cad şi s-adorm profund,
clopotul sângelui molatec, rotund.
ÎNTELEPCIUNE
Înțelepciune este să respiri
ușor, și după lacrimi să zâmbești,
petalele ce cad din trandafiri
și nu s-aud când mor, să le iubești.
Privește pomii drepți din bătătură –
ei cată totdeauna către cer,
și-n ruga lor cea verde parcă cer
mai multă ploaie, mai puțină ură.
Nu te gândi la mâine, nici la ieri.
Poate naintea spicelor să cazi,
stăpâni când nu suntem decât pe azi,
nu te gândi la mâine, nici la ieri.
(din volumul Poezii/Poésies, 1996)
Foto de pe epoezii.eu
