O femeie la malul mării. Îndrăgostită de Camil Petrescu, dar numai un „Moft” în viața lui. Sensibilă, creativă, muncitoare, talentată, loială. Dornică să(-i) demonstreze că înseamnă ceva în lumea literară.
Pe scurt – Cella Serghi. Aleasă pentru azi „Autorul zilei”.
Vă invităm să citiți, dar nu ceva din opera ei, ci doar dedicația pe care i-a scris-o lui Camil Petrescu la apariția primului ei roman, „Pânza de păianjen”, în 1937, urmată de câteva gânduri despre mare. Adică mărturii ale celor două mari iubiri.
„Lui Camil Petrescu, pentru că m-a învăţat că scrisul înseamnă muncă, muncă grea, amară, disperată, pentru că m-a învăţat ce înseamnă conştiinciozitatea în scris, prin exemplul cărţilor sale. M-a învăţat să ocolesc ce-i facil, să caut întotdeauna calea cea mai grea. M-a îndemnat zi de zi să scriu cartea asta, să renunţ la tot ce era în afara ei, să fiu disciplinată şi răbdătoare, muncitoare. Îi datorez tot… Fiindcă fără ce m-a învăţat el, însuşirile mele s-ar fi risipit şi această carte n-ar fi existat.”
„Marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia lui Ovidiu, iar la câțiva pași, pe strada Traian, dugheana bunicului, ticsită de ulcele de lut ars, opaițe, amfore, sticluțe irizate, figurine ciobite, descoperite în săpăturile străvechiului Tomis, totul era făcut să incite, să neliniștească, să tulbure, să șlefuiască sufletul unui copil.”
