Literatura de azi 
Cunoscut în primul rând prin romanul Dracula, Abraham „Bram” Stoker (8 noiembrie 1847 — 20 aprilie 1912) nu a călătorit niciodată în estul Europei, locul în care se desfășoară acțiunea romanului Dracula, însă timp de șapte ani s-a dedicat unui studiu intens de cercetare a folclorului european și a poveștilor mitologice cu vampiri. De asemenea, s-a întâlnit cu scriitorul maghiar Armin Vambery, cel care i-a dezvăluit poveștile misterioase ale Carpaților, pionii principali în crearea peisajului horror din roman. Povestea contelui Dracula a fost inclusă în multe genuri literare. Au urmat multe ecranizări și puneri în scenă a acestei cărți. Bram Stoker a scris 13 romane, o serie de nuvele incluse în trei colecții și de asemenea, mai multe povestiri. Genul acestora include gotic horror, fantezie, aventură, comedie și romantism.*
Fanii romanului „Dracula”, dar și diferiți agenți de marketing al călătoriilor au făcut legătura între Vlad Ţepeş şi personajul-vampir din scriere, transformând astfel Castelul Bran într-o ţintă vizitată în căutarea legendei. Chiar dacă istoric nu există dovezi care să susţină fanteziile prezente în cartea lui Bram Stoker, turistic gândind poate aduce unele avantaje.
„În Transilvania se întâlnesc patru naţionalităţi distincte: saşii în sud, trăind laolaltă cu valahii – care sunt descendenţii dacilor; maghiarii în partea de apus, iar la răsărit şi nord, secuii. Eu voi ajunge printre aceştia din urmă, care susţin că se trag direct din Attila şi din huni. Ar putea fi chiar aşa, căci în secolul al unsprezecelea maghiarii i-au găsit pe huni stabiliţi aici. (…)Gura, cât se putea vedea sub mustaţa groasă, avea un aer crud şi dinţi deosebit de albi şi de ascuţiţi, ieşind peste buzele a căror roşeaţă neobişnuită vădea o vitalitate uimitoare pentru un bărbat de vârsta lui. În rest, avea urechile palide, cu vârfuri extrem de ascuţite, bărbia largă şi puternică, obrajii fermi. Totul era de o paloare extraordinară. (…)Eu nu mai caut nici plăcerile, nici bucuriile vieţii, nici strălucirea voluptoasă a razelor de soare sau licărul tremurului de ape care îi încântă pe cei tineri. De multă vreme nu mai sunt tânăr şi inima mea, după ani grei de plâns morţii, nu înclină către veselie. De altminteri, şi zidurile castelului meu s-au prăbuşit; e plin de umbre, iar vântul şuieră rece prin ferestre şi printre creneluri. Îmi plac umbra şi întunericul, îmi place să rămân singur cu gândurile mele ori de câte ori e cu putinţă.(…) În însemnări sunt unele cuvinte ca: „strigoaică”, „vrăjitoare”, „ordog” şi „pokol” – Satana şi iadul –, iar într-un manuscris se vorbeşte de acest Dracula însuşi ca despre un „vampir”, lucru pe care îl înţelegem cu toţii foarte bine. Ei au fost zămisliţi din aceşti bărbaţi viteji şi de acele femei înţelepte, iar mormintele lor sfinţesc pămîntul.”
(„Dracula”, traducere Dan Costinaş)
*sursa: wikipedia
Imagini de pe adevarul.ro
