Un singuratic

Tradem, Fabio, Fux, Intim, Miop, Nerva, Longin, Un singuratic, Scrib etc. sunt doar câteva dintre pseudonimele folosite de Traian Demetrescu (3 noiembrie 1866 – 17 aprilie 1896), poet pre-simbolist, de la a cărui naştere se împlinesc azi 150 de ani. Va fi cel de-al doilea copil, dintre cei şapte ai familiei; o familie destul de înstărită care s-a remarcat în acele vremuri prin donaţiile dese pe care le făcea bisericii Sfântul Gheorghe Vechi, care se află şi acum peste drum de Casa de Cultură a Municipiului Craiova, dar şi prin donaţiile pentru Războiul de Independenţă.

Începe să scrie versuri de la 13 ani, publicând în revistele „Alarma” şi „Clopotul”. În timp, poemele sale îi atrag atenţia lui Alexandru Macedonski, cel care îi va publica, în revista sa „Literatorul”, câteva poezii (Meditaţiune, Bătrâneţe, Plânsul fericirii, Nenorocire – 1883), pentru ca după doi ani să îi apară primul volum de versuri, Poezii, semnat cu pseudonimul literar Tradem şi prefaţat de mentorul său, Macedonski, cu care a purtat o corespondenţă activă de-a lungul scurtei sale, din păcate, existenţe.

Călugărul

Călugărul din vechiul schit
O zi la el ne-a găzduit
Și de-ale lumii mi-a vorbit
Iar cînd să plec, l-am întrebat:
„Ce soartă rea te-a îndrumat
Să cați un loc printre sihaștrii?”
El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri!”

Călugarul din vechiul schit
De-un dor ascuns a-nebunit,
Atunci tovarășii lui buni
Într-un ospiciu l-au lăsat.
L-am revăzut, l-am întrebat:
„Ce te-a adus printre nebuni?
Eu te știam printre sihaștri”
El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri!”

***

Iubire

Soldatul Ion nu știe carte,
Că-n satu lui a fost
Cioban la un boier, — și iacă,
Rămas-a omu prost!

De patru luni e în cazarmă,
Și n-a-nvățat, nătîngu,
Nici cum să meargă, cînd sergentu
Comandă: „dreptu… stîngu…”

Dar lui nu-i pasă! — Îl usucă
Un dor nebun de-o fată.
Frumoasă, vere!… știi, cu ochii
S-o sorbi, bat-o s-o bată!…

Și cum nu poate să-i trimită
O slovă de la el,
Soldatul Ion e trist, săracu,
Nu rîde mai de fel.

Cînd întîlnește-un om din satu-i
Îl roagă blînd: „mă, frate,
Să spui Ileanei… că sînt bine,
Și… multă sănătate!”

***

Idilă

Duminică ne-am dat cuvântul
Să ne-ntîlnim, —
Căci ne-am jurat în toată viața
Să ne iubim.

A mea a fost întîia oară…
Și dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.

Duminică am așteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gînduri toată ziua,
Și n-am dormit.

La cîrciumă, un vechiu prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.

Azi noapte i-am bătut în ușă,
Și mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n brațe, —
Nimic n-am zis.

De piept am luat-o, ca o fiară,
Și am tîrît-o;
Dar… arma mi-a căzut din mînă,
N-am omorît-o!

***

Unei iubite

Mă-mbată glasul ei blajin
Și părul ei lăsat pe spate…
Ea mă iubește ca pe un frate,
Ca pe-un copil orfan, străin.

Se uită-n ochii-mi cînd suspin,
Mă ceartă-ades cu bunătate,
Mă-mbată glasul ei blajin,
Și părul ei lăsat pe spate…

În fața-i stau, tăcut, senin…
Și uit de-a vieței răutate
Cînd mînile-i, ca inspirate,
Scot din clavir un plîns divin…
Mă-mbată glasul ei blajin…

Imagine de pe doinab.blogspot.com