Promotor al „artei despre artă”, Théophile Gautier (30 august 1811 – 23 octombrie 1872) este cel mai bine prezentat prin dedicaţia pe care o primea de la Charles Baudelaire, odată cu lansarea volumului „Les fleurs du mal”: „Poetului impecabil, magicianului perfect al literelor franceze, maestrului şi prietenului meu foarte drag şi foarte venerat Théophile Gautier, cu sentimentul celei mai profunde umilinţe îi dedic aceste flori maladive.” Și, firește, prin versurile sale.
Carmen
Gitana Carmen: ten de smoală,
Păr abundent de abanos,
Sprâncene ce te bagă-n boală,
Trup slab, mignon, alunecos.
Femeile spun că-i urâtă,
Bărbaţii o-ndrăgesc, nebuni;
Chiar şi-arhiepiscopul cântă
Visând, vrăjit, genunchii-i bruni.
Mândra-i podoabă capilară
Şi-o poartă strânsă într-un coc
Ce, desfăcut, o înfăşoară
În noaptea-i până la mijloc.
Peste paloare izbucneşte
Gura-i cu râs învingător –
O floare care se hrăneşte
Cu sânge-mpurpurat de dor.
O venusteţe zămislită
Astfel e fără de cusur,
Iar licărul care-i palpită
În ochi e jarul cel mai pur.
În urâţenia-i picantă
E şi-acel strop sărat de mare
Din care goală, eclatantă,
Îşi află Venus întrupare.
(Traducere: I. Perieţeanu)
Sursa foto: republique-des-lettres.com