Tăcerea leilor

Hai să vorbim în metafore astăzi. Sunt vremuri complicate, în care nu mai știi cine te ascultă, cine te aude, dar, mai ales, cine te înțelege! Deci, avem o asociație transpartinică, atemporală, cu unicul scop declarat de a se pune in slujba frumosului, a binelui, de a cuvânta și pentru cei ce nu cuvântă… să îi spunem Uniunea Seniorilor din România, pe scurt USR. Ce stim sigur e ca această-mică fizic dar uriașă spiritual-lume, este și a fost condusă de lei, întotdeauna de lei, având de-a stânga și de- a dreapta leoaice tinere. Fiind seniori, bătrâni din Sfatul Bătrânilor, Înțelepți din Consiliul Înțelepților firește că ei ȘTIAU:  And when they seek to oppres you, and when they try to destroy you, rise and rise again and again, like the Phoenix from the ashes, until the lambs have become lions, and the rule of Darkness is no more….Au așteptat, au așteptat, din înălțimea lor leonină, ca mieii tineri să se ridice, să se transforme la rândul lor în lei, nu aveau cum să îi ajute prea mult, o simplă atingere, chiar mângâietoare a uriașei gheare…ar fi putut să termine cariera tânărului miel, chiar înainte de a începe. Doar că mieii nu creșteau…cine știe de ce, poate că laptele pe care îl sugeau era infectat cu e- colli, sau poate că nu mai erau destui câini în stană care să îi apere…. pentru ca DA, leii au uitat un trist adevăr al vieții, în jurul lor, al leilor, viermuiesc șacali și hiene, hulpavi, însetați de sânge. În faţa lor LEUL nu știe cum să se apere, el luptă față in față, colț pentru colț, gheară pentru gheară, pe când HIENELE sunt multe si lașe, se adună în grupuri și te atacă când te aștepți mai puțin, la adăpostul nopții. Eu unul sunt de partea leilor, știți ce îmi place la ei? Că nu dau înapoi niciodată și dacă trebuie să moară, mor în picioare!!!!! Iar HIENELE vor pieri, încet, încet, pentru că sunt necrofage și lacome, și atunci când ajung la ananghie, încep să se mănânce între ele. Viitorul rămâne al mieilor….acum sau cândva!

Foto: Andi Spot