Mai lenevește cuvântul…

Azi, cuvântul lenevește ca o felină la soare.

Toarce leneș povestea și-o deapănă, fir subțire

Pe-un ghem ce-adună tot mai multe amintiri,

Fir când trainic, când prea putrezit de lacrimi.

Toarce și tot toarce. Nu vrea să se dăruie luminii

Ochilor nici prea culegători de-nțelesuri,

Nici întunericului celor fără a fi orbi.

Toarce și poartă-n firul ca de mătase

Vocea caldă a inimii și albul sufletului

Cu amprente de amarnice ploi.

Azi, cuvântul ar cânta-n slove noi…

Povestea-i toarsă cu fir și putrezit de lacrimi

Și prea plin de aurul razelor de soare…

Mai lenevește cuvântul…

E o poveste toarsă despre tot iubire.

Foto: Andi Spot