La hramul amintirii mai toarnă-ne vin,
cetate a Țeținei, cetate Hotin,
căci tare ni-i sete, paharnicu-i dus
să scuture vița de falsu-i apus…
Costum național, străbuni la ferestre
ai Bucovină în lada-ți de zestre.
Prin basmul oglinzii, pășind ești Frumoasa
din Codrii Cosminului, din Arboroasa.
Suspină BALADA, în piatră de moară
un CRAI NOU se zbate pe corzi de vioară.
Eminescu, la tine, prin jar de cuvânt,
se-nchină cu mâna lui Ștefan cel Sfânt…
Străjerii-ți, Domniță, sunt unul și unul,
Hurmuzachi e paloș, Aron e Pumnul.
Nori în vâltoare de vor să te bea,
vadul, române, e lacrima ta.
Furtuna o treci ca Moise oftând,
cu-apa din gene pe ape călcând,
oșteanul din inimi , nici soarta nu-l frânge,
când toba-i de aur, când scutu-i de sânge…
Costum național, străbuni la ferestre
ai Bucovină în lada-ți de zestre.
Prin basmul oglinzii, pășind ești Frumoasa
din Codrii Cosminului, din Arboroasa.
Foto: Andi Spot