Literatura de azi
O lacrimă
De-ar fi să-ţi împărţeşti o dată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare.
Inima
Biată inimă bolnavă,
Făgădău la drum de ţară,
Cine-şi mai aduce-aminte
Câţi drumeţi te cercetară?
Tu n-aveai zăvor la tindă,
Nici scumpete la măsură,
Şi-ai cinstit pe fiecare
C-un pahar de băutură.
Cum veneau în miez de noapte
Călători pribegi în lume,
Toţi stăpâni la tine-acasă,
Răi de plată, buni de glume…
Tu la toţi le-ai dat hodină,
Şi le-ai dat popas în cale,
Pân’ s-a risipit pe drumuri
Plinul pivniţelor tale.
Azi eşti goală şi săracă,
Şi crâşmaru-ţi dă să moară,
Cine să-ţi mai treacă pragul,
Făgădău la drum de ţară?…
Iubirea mea
În munţi cu creştetele sure, din albă inimă de stâncă,
S-a plămădit în taină lacul, şi din prăpastia adâncă
A biruit în drum pământul. Pe veci în matcă nestatornic,
El creşte azi şi creşte mâine, de cer şi de lumină dornic.
Căci are dragoste cu cerul de-a pururi mişcătoarea apă
Şi-n frământarea ei păgână ea coasta zgheaburilor sapă,
Cu pumnii sfarmă-n jur tărâmul şi urlă de amar ce-o doare.
Spre ceriuri braţele-şi întinde să-i vie dragul mire: Soare!
Când razele nepotolite sărută faţa undei clare,
Înfiorată, spumă albă prelung şi pătimaş tresare,
Atâtea curcubeie tremur în valvârtejul ei de picuri,
Când adânc se prind în horă strălucitoarele nisipuri…
Aşa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetăţi de unde,
Adâncul ei se pierde-n taina nemărginirilor profunde,
Cu vifore şi curcubeie, ca valuri lung clocotitoare,
Cu picuri ce se înfioară de chipul unui veşnic soare!
La mal
Mândra apelor crăiasă,
Ne-ntâlnirăm azi în cale,
Eu, cu gândurile mele,
Tu, cu valurile tale.
Prinşi de-o tainică chemare,
Ne privim acum în faţă,
Tu, eterna vremii doamnă,
Eu, un strop răzleţ de viaţă.
Cum te văd, din clipă-n clipă,
Mintea-mi zgribură şi cade,
Simt moşia ta cum creşte
Şi hotarul meu cum scade.
Ţi-ai pornit nemărginirea
Să mă-nfrunte, să mă frângă…
Râd talazurile tale
De luntriţa mea nătângă.
Tu mă birui, fără luptă,
Pururi neînvinsă mare,
Ochii călători pe ape
Tremură şi-ţi cer iertare…
Spre adâncurile albe
Îmi îndrept umila rugă!
Mă primeşte-ntotdeauna
Ucenic să-ţi fiu, şi slugă.
Lasă-mă uitat la malu-ţi…
Să mă uit aşa departe:
Din întinderea albastră
Voi citi ca dintr-o carte…
Poetul
Un cavaler cu ochi de vultur, cu inima de fată mare,
Cu braţ de fier, cu mâna albă, de zbucium şi de luptă dornic,
Pe-un piept de stâncă solitară şi-a-ntemeiat un cuib
statornic,
O singuratecă cetate cu turn strălucitor în zare,
Când raza zorilor dintâie zâmbeşte-n prag de cetăţuie,
Pe nazdravanu-i cal sălbatic răsare-n noapte cavalerul,
În soare-i fulgeră armura şi zboru-i întretaie cerul,
Cu aripi meştere în albul nemărginirilor se suie.
În furtunateca-i năvală se duce-aşa fără hodină,
O lume se răsfrânge-n ochii adânci ca nopţile de vară.
Din mii de tulnice răsună a vieţii veşnică fanfară,
Când zburatoru-i prinde taină de sus, din unde de lumină.
Avântul lui n-are popasuri, în drum el suie şi coboară,
Şi nestemate fără număr culege mâna fermecată:
El rupe-o floare, prinde-un zâmbet, o lacrimă-n ascuns
vărsată,
El fură-un vis dormit azi-noapte pe căpătâiul de fecioară…
A străbătut atâta cale, cât ochii nu cuprind să vadă,
Şi când amurgu-ncinge bolta în brâul lui tivit de aur,
În goană el îşi smulge-o salbă din sfântul cerului tezaur,
Şi vine-acasă călăreţul cu braţul încărcat de pradă.
Abia mai poate duce greul, se-ndoaie trupul sub povară,
Îşi scutură în faţa porţii veştmântul împletit din zale,
O clipă mai priveşte-n urmă spre ceaţa risipită-n vale,
Şi-apoi în pripă trece pragul… dar praful a rămas afară!…
Pe-un pat de marmură curată dintr-o cămară neştiută,
El migălind în pacea nopţii aşază scumpa lui podoabă,
Îşi frânge de zăgazuri mintea de veci neadormită roabă
Şi taine pururi vorbitoare s-aleg atunci din mâna mută…
…Şi ştie bine urzitorul că-n vremea trudei lui amare,
Acolo, jos, în umbra neagră, ţin sfat atâtea duhuri rele,
Să-i fure marmura măiastră, argintul coborât din stele…
Dar mâinile nu-i dau odihnă, căci vor altar de închinare.
Scrisoare
Vezi cum trece vremea,
Şi tu, tot departe,
M-am gândit acuma
Să-ţi trimit o carte.
A-nflorit muşcata
Din grădina noastră,
Şi-i atât de roşu
Macul din fereastră…
Straturile-n luncă
Toate-s semănate –
Şi-ţi spune nănaşa
Multă sănătate.
Şi mai este-o veste,
– Ştii tu, nene, oare? –
Peste-o săptămână
Mărităm pe Floare.
Tata-i dus la târguri,
Mama stă şi coasă
Şi tot plânge, biata,
Că nu eşti acasă.
Eu, pe gânduri dusă,
Trec seara-n ogradă,
Plâng acolo-n taină,
Plâng să nu mă vadă…
Bată-le pustia
Cele ţări străine…
Ne gătim de nuntă
Şi gândim la tine…
Un trandafir se stinge
Cu trupul biruit de jale
Un trandafir se stinge-n glastră,
Stropindu-şi plânsul de petale
Pe periniţa din fereastră…
Se zbuciumă sărmana floare
Şi moare-n patima ei mută,
Că-n inima de fată mare
O dragoste nepricepută.
Se zbuciumă şi până mâine
Îşi scutură podoaba-ntreagă,
Iar mâna gingaşei stăpâne
Alt trandafir o să-şi culeagă.
Şi rând pe rând au să mai vie
Tot alte flori în vechea glastră,
Asemeni viselor ce-nvie
Şi mor zâmbind în calea noastră.
Tăcerea ta
Mai ţii tu minte noaptea-ntâi,
O noapte umedă, albastră;
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră.
De-atunci atâtea nopţi trecură,
Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte.
Din câte-alături povestirăm,
Nimic nu-mi mai aduc aminte.
Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Şi-o să-mi vorbească totdeauna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie.
Pe înserate
Mireasa cerului albastru
Îşi împânzeşte-n ape chipul,
De vraja ei tresare unda
Şi-nfiorează-se nisipul.
S-aştern bobiţele de rouă
Pe-ntinsul luncii patrafir:
Din mâna cerului, părinte,
Se cerne preacuratul mir…
În molcom zvon se-mbrăţişează
Cu apa trestia bolnavă –
Doi licurici şi-aprind sfiala
În adăpostul de otavă.
S-aude toaca cum, grăbită,
În fag o bate-o gheunoaie –
Se odihnesc pe iarbă mieii,
Şi zurgălăii de cioaie.
Domol purcede glas de schijă
De la clopotniţa din deal,
Să povestească lumii jalea
Înstrăinatului Ardeal.
(sursa foto: muzeuloctaviangoga.ro)
