Spirit umanist, poliglot, cu largă deschidere culturală, François Rabelais (1494 – 9 aprilie 1553) a fost una dintre cele mai reprezentative personalități ale Renașterii. Opera care i-a asigurat nemurirea e constituită de Gargantua și Pantagruel, o satiră acidă la adresa moravurilor acelei epoci, prin care critică bigotismul, superstițiile și abuzurile clerului, realizată în maniera grotescului. Educat în tradiția Renașterii umaniste, Rabelais a fost pe rând autor satiric, călugăr și medic, numele său devenind sinonim cu umorul licenţios. A intrat ca novice la o mănăstire franciscană și a ajuns călugăr la Fontenay-le-Comte. A studiat greaca și latina, științele, dreptul, filologia și literele, devenind cunoscut și respectat de umaniștii timpului său. Rabelais i-a adresat o petiție papei Clement VII și a primit permisiunea de a părăsi ordinul franciscan și de a intra la mănăstirea benedictină din Maillezais.
În 1530 și-a luat diploma de licențiat în medicină de la Universitatea din Montpellier. În 1532 a mers la Lyon, pe atunci un centru intelectual de prestigiu, unde a practicat medicina, a editat numeroase lucrări în limba latină, a tradus și a comentat tratate de medicină din antichitate (precum Aforismele lui Hippocrate, 1532) și a compus almanahuri burlești.*
Grandgousier: Adevărat îţi vorbesc. Mântuitorul nostru spune în Evanghelia de la Ioan cetire: „Muierea în dureri va da naştere, dar după ce va fi născut, suferinţa ei va uita-o”.
Gargamela: Of, frumos ştii sa grăieşti! Mai bucuroasă ascult cuvintele Evangheliei, decât povestea sfintei Margareta, sau altă trăsnaie.
Grandgousier: Curaj, mieluşico! Dă-i drumul ăstuia, că pe-urmă mai facem unul.
Gargamela: Ai! Ce vă pasă vouă, bărbaţilor? Eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, o să mă chinuiesc, dacă aşa ţi-a fost pofta; dar ar fi fost mai bine – Doamne! – să ţi-o fi tăiat!
Grandgousier: Ce să tai?
Gargamela: Ah, ce bărbat de treabă te-ai făcut; numaidecât ai priceput.
Grandgousier: Să mi-o tai! Adu încoace cuţitul, afurisite, dacă aşa ţi-e voia!
Gargamela: Ba să ferească Dumnezeu de una ca asta! Iartă-mă, Doamne, că n-o spusei într-adins. Să nu-ţi faci nici dumneata sânge rău. Azi o să am de furcă, după mila cerului, şi numai din pricina bărbăţiei dumitale, s-o porţi sănătos!
(„Gargantua şi Pantagruel”, traducere Alexandru Hodoş)
Imagine de pe emag.ro
*sursă: wikipedia