Emil Brumaru 
Da! A venit toamna peste noi!
Și ne găsește iar nepregătiți și goi
În sufletele noastre desfrunzite.
Nici Dumnezeu din cer nu mai trimite
Un semn de bună voie că trăim
Și unul cîte unul tot murim, murim…
Ni-s gîndurile-ncete și ni-e silă
Să le purtăm în cîrcă, sac prea greu,
Ce-atîrnă și ne-mpiedică mereu, mereu
Și nimănui de ele nu li-e milă.
O, de ne-ar ajuta măcar vreun înger
S-aflăm un sprijin printre-atîtea-nfrîgeri
Și luări în rîs de oamenii din jur.
O, dac-ar scăpăra măcar un colț de-azur
Spre-a ne fi carnea sfîșiată pur…
Sursa foto: munteanualinablog.wordpress.com
