Literatura de azi 
Între teatru şi comorile lumii aş alege teatrul.
Maria Filotti
Azi, de Ziua Mondială a Teatrului*, actori, regizori, scenariști, alături de toți cei care pun umărul la crearea vieții de pe scenă, se cuvine a fi omagiați și felicitați pentru acele clipe de grație pe care le trăiește publicul într-o sală de teatru, fie ea clasică sau improvizată.
Lorca spunea că „teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească” și în fața acestui „omenesc” ne înclinăm.
Și pentru că este greu să găsim o definiție cuprinzătoare pentru teatru, indiferent câți „învățați” am cita, să dăm cuvântul actorilor trecuți și prezenți, celor care mor câte puțin, cu fiecare rol pe care ni-l dăruiesc.
Nu înainte, însă, de a ura „mulți ani” Teatrului!
*
Maia Morgenstern:
Inspiraţia, inefabilul, astea au locul lor şi nu se pot defini în arta actorului. Însă sunt, de asemenea, foarte importante meşteşugul, rigoarea, disciplina interioară, felul în care te integrezi într-o echipă şi îţi găseşti măsura justă. Asta ţine de organizarea interioară, de gestionarea propriilor energii, de lărgirea propriilor limite şi, mai ales, de cunoaşterea acestora în primul rând.
Teatrul se schimbă în permanenţă. Este foarte bine şi normal, teatrul este oglinda realităţii într-un fel. Pe de altă parte oamenii, societatea îşi găşeste şi îşi caută modele, în spectacole, în filme, în teatru, idealizând sau dimpotrivă, judecând, condamnând personaje şi atunci în funcţie de schimbările care au loc în lume, în societate, în viaţă, asta vedem reflectat şi în arta spectacolului, în teatru şi film. Se modelează una pe alta. Sunt de fapt necesităţi, oglindiri, de aceea se reactualizează uneori autorii clasici. Sunt capodopere care reactualizate se potrivesc de minune zilelor noastre, a realităţilor noastre de zi cu zi.
*
Victor Rebengiuc:
Întotdeauna am furat meserie, încă din Institut am avut mari actori pe care i-am urmărit – mamă, ce pleiadă de actori erau când eram eu student! Doamna Buzescu, Costache Antoniu, Ion Manolescu, Storin, Vraca, Mimi Botta, Marieta Deculescu, Sonia Cruceru, Beligan, Birlic – o nebunie, aveai ce să furi de la ei!
Teatrul e un microb, pe care dacă l-ai căpătat, nu-l mai poţi lepăda. Teatrul are limba lui… „Nu te iubi pe tine în artă, iubeşte arta din tine”… trebuie să munceşti mult, ani şi ani, şi să nu te laşi niciodată ameţit de succes… viaţa e muncă… să ajungi la culmea gândului înalt în spirit… să devii un actor-total, un actor foarte mare…
*
Radu Beligan:
De la Lucia Sturdza-Bulandra am învăţat că, pentru a face meseria de actor, ai nevoie, în primul rând, de o mare sănătate fizică şi morală. Trebuie, vorba lui Maiorescu, „să-ţi reziste celula”.
Eu m-am mutat de mult în „Beligania”. Asta e „Beligania” şi aici sunt stăpân absolut. Aici nu mă deranjează nimeni, nu mă supără nimeni, aici nu intră decât cei mai buni prieteni ai mei, deşi mulţi ar vrea să intre în „Beligania” – unii fac cerere să-i primesc…
*
Leopoldina Bălănuță:
Dacă a lupta înseamnă a da din coate, nu mă interesează să lupt. Nici atitudinea de conjunctură nu e o formă de luptă pentru mine. Pentru că nu cred în ceva menit să răspundă unui moment, nu să dureze în timp. Cel puţin aspiraţia asta trebuie să o avem: să dureze ceea ce facem. Chiar şi aşa cum este perisabilă arta asta a mea, dacă o fac cu credinţă, ea rămâne în amintirea unor oameni; şi dacă oamenii aceia au fost mai buni cinci minute e bine, şi vezi, uite aşa se leagă şi devine verigă în lanţul acesta al umanităţii râvnite.
Pentru mine, aşteptarea e sinonimă cu speranţa. Chiar şi ceea ce fac, meseria mea, ce este altceva decât un fel de a oferi oamenilor puterea să spere? Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Nu e vorba de o aşteptare pasivă, ci o pregătire pentru ceea ce urmează să se întâmple.
*
Olga Tudorache:
Mă influenţează felul în care sunt eu construită, cum reacţionez vizavi de situaţii. Sunt acolo cu carnea, cu nervii mei. Nu cu biografia. Nu! Cine face treaba asta, să amestece biografia cu jocul, nu face actorie. Actorie înseamnă ca, în momentul în care rolul te reclamă, să intri în el.
Scena m-a transformat într-un fel de… ca să mă exprim foarte la îndemână, burlan, un instrument prin care circulă un şuvoi de energie, care altfel nu ştiu pe unde ar fi scăpat. Pentru că în momentul în care nu mai curge nimic prin el, rămâne gol, gol, gol. Şi în fiecare premieră eşti aşa: gol.
*
Ștefan Iordache:
Dacă aş lua viaţa de la început, nu ştiu dacă aş face la fel. Am avut şansa, dar şi neşansa unor roluri mari. Şansa este că am devenit apreciat, neşansa e că toate aceste roluri mi-au măcinat cumplit nervii.
*Ziua Mondială a Teatrului a fost creată de Institutul Internaţional de Teatru în cadrul Congresului Mondial din 1961, la Viena, şi a fost sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Naţiunilor, la Paris.
(Sursa foto: youtube.com)
Citate de pe yorick.ro
