Literatura de azi
Absolventă a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, poeta Constanța Buzea (31 martie 1941 – 31 august 2012) obţinea licenţa în 1970, iar în perioada 1974 – 1989 lucra ca redactor la revista Amfiteatru. Din 1990 a fost redactor la România literară, unde a semnat rubrica de corespondență „Post-restant“. Căsătorită timp de 16 ani cu poetul Adrian Păunescu, a avut cu acesta doi copii, Ioana şi Andrei.
Debuta publicistic în revista Tânărul scriitor, în anul 1957, iar editorial, cu placheta „De pe pământ”, în anul 1963. Constanţa Buzea a fost o prolifică autoare de versuri („Norii”, „Sala nervilor”, „Pasteluri”, „Limanul orei”, „Ultima Thule”, „Pelerinaj”, „Roua plural”, „Netrăitele” etc.). În ultimii ani s-a consacrat poeziei de inspiraţie mistică. De asemenea, a semnat numeroase culegeri de poezie pentru copii („Cărticica de doi ani”, „Cărticica de patru ani”, „Zgomotocicleta„). Jurnalul său din anii 1969-1971 a apărut recent sub titlul „Creştetul Gheţarului„.
Nuca verde
Stăm împăcaţi rănindu-ne de toate
Şi serile vin parcă mai devreme
Te însoţesc numai pe jumătate
Pierdută jumătate în poeme.
Ţesându-ne covoare şi macate
Păienjeniş asupra unor steme
Ne-nchipuim că suntem întâmplate
Vieţi de care nimeni nu se teme.
Prea sus ne ţine steaua nepătate
Privirile ce-ar vrea să se întreme
Cu picături de nucă verde, poate,
Din nucii care cresc între blesteme.
***
Naivul răsplătind pe cel ce minte
Aceleaşi drumuri şi aceleaşi ţinte
Aceiaşi porumbei pe-un blid de linte
Naivul răsplătind pe cel ce minte.
Mi-e dor de tihnă şi de lucruri sfinte
De-o lacrimă întreagă şi fierbinte
De umilinţă şi de rugăminte
Către duioase mume-morminte.
Dar duc povara câtorva cuvinte
Mi le atârn de gât cerând în minte
Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.
***
În locul unde ne vom fi retras
Sunt ostenită când te simt aproape
De grija ta m-aş lepăda un ceas
Un greier mare nopţilor dă glas
Mărunte flori visează să-l îngroape.
Neliniştită viaţa mea încape
În umbra fără ghimpi de la popas.
Ce vom avea din ce ne-a mai rămas?
Nici un cuvânt nespus să nu ne scape.
În voia lor vei crede că te las
Şi vor fi nori ca-n preajma unor ape
În locul unde ne vom fi retras.
Sufletul tău se sparge ca un vas
La care vin prea multe să se adape
Sălbăticiuni şi vite de pripas.
***
Aprilie
În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.
Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.
Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre şi gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,
Şi-n mare taină puiul de lăcustă
Ciopleşte la vioara lui de lut.
Imagini de pe gandul.info
