Literatura de aziLiteratura de azi
24.03.2016

Pentru demnitatea asupriţilor

„…pentru că, urmând tradiția bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriților.„, Dario Fo devenea laureat al Premiului Nobel al Literaturii în anul 1997.

Este faimos atât pentru textele teatrale de satiră politică și socială, cât și pentru implicarea în viața politică. Fo, ca actor, regizor, scenograf, dramaturg, costumier, impresar al propriei companii teatrale (dar și ca pictor) este cu siguranță un om de teatru complet.

Cartea „Bruciato vivo„(Ars de viu), care spune povestea lui Ion Cazacu, românul ars de viu de angajatorul său italian, în 2000, a fost scrisă de acesta împreună cu Florina Cazacu, fiica victimei.

„Reporter: Care credeţi că este azi imaginea românilor din Italia?

Dario Fo: Eu, care am urmărit întâmplări prin care au trecut românii, pot spune că sunt un popor exploatat cu brutalitate. În aşa fel au ajuns la disperare. Românii au fost puşi, în anumite cazuri, în situaţia de a comite infracţiuni pentru că nu existau alte posibilităţi de a supravieţui. Dar acea operaţiune de exploatare a avut loc nu doar asupra poporului român, ci şi asupra tuturor popoarelor din est. Este ruşinos, este un lucru oribil, iar vinovat este statul. Pentru că statul ştia, era la curent cu situaţia. Există chiar o anchetă publicată despre exploatarea străinilor în Italia şi a fost declanşat un proces împotriva unor personaje importante din lumea afacerilor. Avem o justiţie care cercetează o parte din aceste abuzuri, iar tu ca stat, nu îţi dai seama de ceea se întâmplă? Nu vezi insultele aduse unor oameni, nu vezi rasismul evident împotriva acestor popoare?

Rep: Cum vedeţi viitorul? Vor dispărea rasismul, xenofobia despre care vorbiţi?

Dario Fo: Problema mare este ca Italia şi italienii să iasă din situaţia gravă în care se află, mai ales acum, în ultimul timp. Această criză afectează chiar fondul cultural al ţării, nu doar cel al supravieţuirii. Azi vedem, în Italia, oameni disperaţi, persoane rămase fără adăpost şi alte nenorociri. De aceea unele partide politice joacă acum o carte doar în avantajul lor. Promit mereu că lucrurile vor merge mai bine. Dar sunt deja peste 20 de ani de când eu aud acelaşi refren: „Lucrurile se îmbunătăţesc, mergem înainte. Dacă nu faceţi cum zicem noi, politicienii, vom ajunge într-o prăpastie”. Astfel, populaţia este supusă unui reflex condiţionat, mai ales pe fondul unei profunde slăbiciuni de spirit.”*

*extras dintr-un interviu din 27 mai 2015, regăsit pe hotnews.ro

(imagine de pe rgnpress.ro)