Poetica romanului

Devenir! (Să te realizezi!) a fost primul său roman, apărut în anul 1908, urmat curând de un al doilea, care îl consacră în lumea literară: Jean Barois (1913), reconstituire a afacerii Dreyfus și a conflictului dintre religie și știință.

Publicarea acestui roman la Nouvelle Revue française îi prilejuiește lui Roger Martin du Gard (23 martie 1881 – 22 august 1958)  întâlnirea cu Jacques Copeau și cu André Gide, iar relația va deveni curând o profundă prietenie. Colaborator al celui dintâi, scrie pentru teatrul Vieux-Colombler,  în dialect,  farsele Le Testament du père Leleu (Testamentul lui Moș Leleu), jucat în premieră în 1914, publicat în 1920 și La Gonfle / Pompa (1928).

Cu André Gide, prin care îi cunoaște pe cei mai importanți scriitori ai epocii, va avea nesfârșite convorbiri și va întreține o importantă corespondență cu privire la meseria de scriitor și la statutul romanului și al literaturii în general. Ia parte la primul război mondial, în cadrul unui grup de transport. În anul 1919 începe să-și scrie jurnalul.*

Relaţia cu Gide se materializează într-un amplu epistolar în care sunt dezbătute probleme referitoare la poetica romanului, funcţia literaturii, profesiunea de scriitor; vor rezulta cunoscutele „Note despre André Gide” (1951). După război începe amplul ciclu romanesc „Les Thibault”, alcătuit din: „Le Cahier gris” („Caietul cenuşiu”, 1922), „Le Pénitencier” („Penitenciarul”, 1922), „La Belle Saison” („Frumosul anotimp”, 1923), „La Consultation” („Consultaţia”, 1928), „La Sorellina” (1928), „La Mort du père” („Moartea tatălui”, 1929), „L’Été 1914” (Vara lui 1914”), „L’Épilogue” („Epilog”, 1940).

În anul 1937, „pentru vigoarea artistică și adevărul cu care a înfățișat atât conflictele umane cât și anumite aspecte fundamentale ale vieții contemporane, în ciclul romanesc «Les Thibault»”, Roger Mattin du Grad devine laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.

„Cultivă-ți voința. Dacă ești în stare să urci, nimic nu-ți va fi cu neputință.(…) Legea morală nu e decât un întreg de conveniențe sociale și, prin natura sa, acest întreg e provizoriu, deoarece trebuie să evolueze odată cu societatea, dacă vrea să-și păstreze valoarea practică.(…) Pe cei tari, nesiguranța îi înăbușă. Adevăratul curaj nu înseamnă să aștepți în liniște evenimentele, ci dimpotrivă, să alergi înaintea lor, ca să le cunoști cu o clipă mai devreme și să le primești.(…) Poți face întodeauna mai mult decât ai crezut. (…) Un obstacol e o nouă problemă. Nu există obstacol care, oricât de puțină voință ai avea, să nu se preschimbe într-o trambulină, într-un prilej de a te înălța din nou.”

*sursa: wikipedia

Imagine de pe antiqbook.com