Ghici cine câștigă alegerile

27 septembrie 1992. Ziua alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. Televiziunea şi radioul transmit, pe lângă obişnuitele informaţii şi reportaje de la secţiile de votare, şi un sondaj de opinie IRSOP-INFAS din care rezultă că Ion Iliescu şi FDSN vor câştiga alegerile. Seara, LADO îşi retrage observatorii acreditaţi în birourile electorate de circumscripţie, deoarece BEC a revenit asupra deciziei de a permite acestei organizaţii să computerizeze simultan cu BEC rezultatele alegerilor, în centrul său de calcul.

28 septembrie 1992. Reprezentanţii CDR protestează în cadrul unei conferinţe de presă împotriva transmiterii sondajului de opinie          IRSOP-INFAS la televiziune, în timpul votării, şi împotriva refuzului BEC de a admite computerizarea paralelă a rezultatelor votului de către informaticienii LADO.

29 septembrie 1992. BEC comunică rezultatele parţiale din 82,2% din totalul secţiilor de votare. La 29 septembrie BEC trebuia să comunice rezultatele finale, dar întârzie din cauza numărului mare de voturi anulate (1 561 762, adică 13,69% pentru Camera Deputaţilor, 1 477 201, adică 12,9% pentru Senat şi 554 948, adică 4,8% pentru preşedinţie) care complică operaţiunea de centralizare.

30 septembrie 1992. Aflat în impas din cauza abundenței de voturi nule, BEC cere birourilor electorate de circumscripţie să reverifice rapid buletinele de vot considerate nule şi să comunice rezultatele în 24 de ore. Intră în alertă şi Curtea Constituţională care trebuia să preia rezultatele pentru validare încă de la 29 septembrie şi îşi trimite reprezentanţii – Vasile Gionea şi Mihai Constantinescu – la BEC, pentru tratative.

– La o conferinţă de presă, Ion Iliescu vine deja cu soluţii pentru viitorul guvern – un guvern de uniune naţională sau un guvern de tehnicieni acceptat de toate partidele, cu un prim-ministru care nu trebuie să fie neapărat din partidul majoritar, dar trebuie să fie acceptat de acesta.

– Într-o şedinţă a Biroului Executiv al CDR se analizează perspectivele vieţii politice româneşti după alegeri şi se ajunge la concluzia, unanim acceptată, că este exclusă colaborarea cu FDSN.

– FSN nu acceptă ideea colaborării cu FDSN. Decizia a fost luată de Biroul Executiv al FSN, care dezminte şi zvonul că, după alegeri, partidul îl va sacrifica pe Petre Roman. Această presupunere „este un scenariu SF născocit de Alexandru Mironov (…) “ – e de părere Victor Boştinaru, liderul grupului parlamentar FSN din Camera Deputaţilor. Vicepreşedintele FSN, Radu Berceanu, pune punctul pe i: „Şi cu Petre Roman, şi fără Roman, FSN nu se aliază cu FDSN.“.

– Camera Reprezentanţilor din Congresul SUA respinge proiectul de rezoluţie înaintat de George Bush prin care se recomanda acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României. Americanii explică refuzul prin „furtul a un milion de voturi la alegerile din 27 septembrie, instabilitatea economică a ţării şi câştigarea alegerilor de către foştii comunişti“. România explică insuccesul prin alte cauze care ar fi fost determinate de „un complicat joc de culise“. Campania electorală ce se desfăşoară în SUA opune unui preşedinte republican un contracandidat demo­crat ce conduce detaşat în sondajele de opinie şi care e sprijinit de un Congres cu o majoritate democrată. Se poate presupune că democraţii din Congres au plătit o poliţă administraţiei republicane care recomandase acordarea clauzei ţării noastre. Cu o zi înaintea votului, secretarul Departamentului de Stat al SUA, Lawrence Eagleburger, a transmis fiecărui congresmen o scrisoare în care pleda pentru un vot favorabil acordării clauzei. Eagleburger vizitase România şi se declarase mulţumit de evoluţia procesului de democratizare. O altă cauză care a influenţat votul congresmenilor a fost, cu siguranţă, lobby-ul antiromânesc al senatorului american de origine maghiară, Tom Lantos. Acesta a adresat la rândul lui Camerei Reprezentanţilor o scrisoare concludentă fie şi doar prin titlu: „Votaţi NU în legătură cu clauza României“. Pentru acest apel imperativ a avut două argumente: acordarea clauzei tocmai în acest moment va fi interpretată şi ca un sprijin pentru Ion Iliescu, candidat cu cele mai mari şanse în al doilea tur de scrutin, din 11 octombrie 1992. Ion Iliescu a deţinut funcţii importante sub fostul regim comunist dictatorial al lui Ceauşescu, iar după 1990, ca preşedinte al României, a fost implicat în ample acţiuni antidemocratice. În al doilea rând, Tom Lantos susţine că Guvernul postcomunist din România s-a făcut vinovat în ultimii ani de flagrante violări ale drepturilor omului faţă de etnicii maghiari, germani şi ţigani.

– Ecouri după primele rezultate la alegerile din 27 sept.:

„Reîntoarcerea la trecut nu mai este posibilă“ – declară Ion Iliescu.

Dar în Le Figaro se apreciază că „trecutul rămâne încă actual în România“.

„Studenţii Universităţii din Bucureşti sunt consternaţi, văzând actul ruşinos făcut de o mare parte din poporul român în ziua de 27 septembrie 1992“ (Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti).

„Cel mult 10% din numărul tinerilor cu drept de vot s-au prezentat la urne. În contrapondere pensionarii au mers la vot şi au votat cu domnul Iliescu şi FDSN“ (Marian Munteanu).

– Declaraţii din tabăra învinşilor:

Emil Constantinescu: „Voi încerca să îmi asum o misiune asemănătoare cu Avocatul Poporului!“. „Electoratul român este sfâşiat între două tendinţe: spaima de viitor şi teama de stagnare“.

Petre Roman: „E posibil să asistăm la o stagnare a reformei“.