Fântâna miraculoasă

Piesă în trei acte, scrisă de Vasile Alecsandri, în 1883, „Fântâna Blanduziei” era publicată, un an mai târziu, în „Convorbiri literare”, în trei numere consecutive. Tot în 1884, la 22 martie, piesa era, deja,  jucată la Teatrul Naţional, având pe afiş nume precum Constantin Nottara și Aristizza Romanescu.

***

În vecinătatea oraşului Tibur din Latium, nu departe de Roma se află Fântâna Blanduziei, renumită pentru puterile ei miraculoase. Se spune că orice tânără ce îşi oglindeşte chipul în apa ei limpede îşi poate afla ursitul. Frumoasa Getta, sclava bogatului Scaur, cere şi ea miraculoasei fântâni această favoare. Destinul i-l aduce în preajmă pe Gallus, sclavul poetului Horaţiu. Fântâna Blanduziei îşi dovedeşte puterile misterioase pentru că cei doi tineri se vor îndrăgosti pe loc unul de celălalt. După plecarea lui Gallus, Getta rămâne visătoare şi plină de fericire lângă fântână. Astfel o va găsi poetul Horaţiu. Impresionat de frumuseţea tinerei sclave, cucerit de nemărginita admiraţie pe care aceasta o are pentru harul lui poetic, Horaţiu se îndrăgosteşte de ea. Poetul cu tâmplele cărunte ce confundă admiraţia tinerei sclave cu dragostea se va trezi într-un târziu la realitate şi cu generozitate va acorda libertatea mult dorită celor doi tineri îndrăgostiţi.*

Actul 1

Un frumos tablou câmpenesc în vecinătatea orasului Tibur. – În fund, colnice cu livezi, printre care se zăresc câteva case de ţară. O cărare se coboară de pe colnice în mijlocul scenei – În dreapta, planul I, fântâna Blanduziei, în umbra unui mare stejar. – Faptul zilei.

Scena 1
Getta (purtând o cunună de flori pe cap, se pogoară pe cărare şi culege ierburi pe împrejurul fântânei)

A! iaca mintă-creaţă, şi cimbru, şi sulcină,
Şi ierburi de câmpie, şi plante de grădină …
Ce de mai flori în cale-mi răsar jur-împrejur
Pe locurile-aceste, aproape de Tibur!
S-ar crede că, în grabă, frumoasa zee Flora
A părăsit culcuşu-l, surprinsă de-Aurora,
Ş-a mers ca să se scalde în Anio cu ea,
Având de martori numai pe mine şi o stea.

(Vine lângă fântănă şi asează plantele într-un paner)

Eu am cules pe urma-i comoara parfumată
Ş-am împletit pe frunte-mi cununa rourată
Si mi-am împlut, voioasă, cămeşa de la sân,
Ca să-mi alin simţirea şi gândul să-mi alin.

(Scoate câteva flori din sân, le priveşte cu drag şi le sărută)

Hai, scumpe sorioare, uitându-ne sclavia,
Să ne-oglindim în apa fântânei Blanduzia.
Pe faţa ei, se zice, că, dup-al nostru dor,
Apare-n faptul zilei un scump liberator.

*sursa: port.ro

Imagine de pe turistinbucurestiro.blogspot.com