Despre însingurare

Ca exponentă a generației ’88, mi-am petrecut jumătate din copilărie cu cheia la gât, pendulând între perioade în care mă ascundeam prin cărți, sub ochelarii de miop, și perioade în care băteam mingea-n fața blocului, cu ceilalți copii. Aveam toți haine de mers la școală și haine de jucat. Neasortați, neafectați prea mult de percepția celorlalți asupra noastră. Nu arătam deloc ca micuții de azi, care par rupți din reviste de haute couture.

Lucrurile păreau mai simple și conexiunile sociale se făceau în plan real. Ulterior au apărut rețelele on-line de socializare, care au schimbat totul, oferind omului iluzia apartenenței la un grup extins, nefezabil din punct de vedere sociologic. Ce ne dezvăluie însă sociologia prezentului? Clusterele sociale ale cimpanzeilor cuprind între 20 și 50 de membri. După depășirea acestui plafon izbucnesc conflicte care dezintegrează structura grupului. La oameni, limbajul a determinat o mai bună colaborare între indivizi, cu un grup social restrâns care numără în medie 150 de persoane, pe parcursul întregii vieți.

Omul e un „zoon politikon”, dacă e să ne luăm după Aristotel, care interacționează cu semenii săi, în baza unor activități și valori comune. Potrivit lui Hobbes, acesta e individualist prin excelență, dar semnează un contract social, pentru aplanarea războiului tuturor împotriva tuturor. Cum se explică atunci succesul rețelelor on-line de socializare? Societatea contemporană pune pe un piedestal individualismul și contorizează numărul interacțiunilor sociale, dar nimicește profunzimea lor, redefinește intimitatea și scade autenticitatea individului.

Avansul tehnologic facilitează schimbul de informație. Folosite înțelept, rețelele on-line sunt unelte ideale pentru promovarea afacerilor și pentru interacțiunea cu necunoscuți care au interese și valori similare. Folosite excesiv determină însă comparația cu ceilalți, raportarea la standarde false, așteptări nerealiste, un sentiment nejustificat de inferioritate, frustrare, invidie, alienare afectivă și însingurare. De ce? Pentru că diferențele esențiale dintre interacțiunea reală și cea virtuală sunt trasate de spontaneitate. On-line ai posibilitatea de a-ți edita viața, de a prezența o imagine dezirabilă falsă, de a-ți reprima propriile neajunsuri, nemulțumiri etc. Astfel iau naștere așteptările false ale celorlalți, care afectează calitatea interacțiunilor din plan real.

Prin rețelele de socializare on-line ne-am găsit tribuna în care să nu fim niciodată singuri, prin care să căutăm fățiș atenția și aprecierea celorlalți. Ca o consecință, conexiunile mentale și interacțiunile umane au fost redefinite și nu mai gândim în singurătate, dar absorbim și împărtășim tone de informație. Un studiu din S.U.A. arată că un adolescent petrece zilnic trei ore angrenat în conversații la distanță și o oră și patruzeci de minute citind noutățile de pe Facebook. În 2014, cele mai căutate cuvinte pe Google au fost “fericire” și “speranță”, ca dovadă a unei “inflații” a singurătății, ambalată în pachetul atractiv, dar nerealist, al validării on-line.

Potrivit anumitor teorii comportamentale, primele cinci persoane din viața ta, după frecvența interacțiunilor, îți influențează gândirea și modul de viață. Ce se întâmplă atunci on-line, unde numărul interacțiunile zilnice se multiplică? Sociologii încep să aducă în discuție teoria unui superorganism social, în care norma e inductivă și poate determina emoții colective.

Incapacitatea omului de a sta la adăpostul singurătății îl va însingura și îl va aliena, pentru că e firesc să existe un timp doar pentru Sine, al autodescoperirii, al reflecției și un altul pentru conexiunea cu ceilalți, pentru coeziunea socială. Viața e o capodoperă în doi timpi!

Sursa foto: citestealtfel.ro