Ana-Maria Gavril 
Între valuri dintre care
Uitasem că mai am puterea să ies,
Frânghia de lumină ce m-a tras la mal
Era sămânța ajunsă atât de frumoasă dragoste.
Ești, iubire, un țărm pe care pășesc
Cu grijă ca perlele sufletului
Să nu-ți fie știrbite
De pașii prea apăsați.
Câtă liniște pe faleza mării de lacrimi…
Uite ancora am pus-o bine, la adăpost,
În inima ta. Știu că ai ține-o și cu dinții,
Căci și eu îți sunt țărmul unde ai naufragiat,
Uitând că ar mai fi vapoare să te poarte-n larg.
