Părintele ziaristicii moderne

Scriitor şi avocat, dar înainte de toate ziarist desăvârşit, Constantin Mille (21 decembrie 1861 — 20 februarie 1927) s-a născut într-o familie de viţă nobilă (un ascendent al său, boier, fusese membru al divanului ad-hoc al Moldovei). El a fost nevoit, însă, încă din primii ani ai vieţii, să se confrunte cu situaţii dramatice: tatăl său suferea de o boală mintală, iar mama sa cădea adesea pe patul de suferinţă. Aşa încât Constantin Mille îşi va petrece o bună parte din copilărie şi din prima tinereţe prin internatele şcolilor pe care le-a frecventat. Din studenţie, începe colaborarea la revista „Contemporanul”, care se afla în plin război polemic cu societatea literară „Junimea”.

În 1893 începe să scrie, în calitate de colaborator, la „Adevărul”. Iată cum îl descrie Al. Nora, unul dintre corectorii „Adevărului”, care l-a întâlnit pentru prima dată chiar cu unul dintre aceste prilejuri: ”Plimbându-şi fără emfază frumuseţea virilă, se distingea de ceilalţi prin pelerina-i gri închis şi cu careuri, care-i acoperea umerii-i spătoşi de bărbat chipeş, cu ochii vii, de un negru scăpărător, şi o mustaţă grosă împodobindu-i buza. (…) Un cioculeţ ferm tăiat a la Henri IV completa această figură de luptător şi polemist, care revărsa o simpatie de o contagiune fără răgaz”.

În ediţia din 5 ianuarie 1895, Alexandru Beldiman anunţa transferarea  „Adevărului ” în posesia lui Mille (chiar dacă îşi va păstra până la moarte funcţia de „director politic”) şi îşi justifica gestul astfel: „Am ales pe d. Const. Mille ca să-i trec proprietatea ziarului Adeverul, pentru că d-sa este un intransigent în politică; fiindcă onorabilitatea d-sale este mai presus de orice bănuială; şi, în fine, pentru că am convingerea că Adeverul va rămânea un organ independent al cauzei democratice”.

Anii petrecuţi de Mille în fruntea „Adevărului” au constituit un lung şir de hotărâri curajoase, într-o perioadă în care să investeşti în presă era, în sine, o decizie ce implica un mare risc. Convins că un ziar nu poate respira în două-trei cămăruţe – redacţia era instalată pe-atunci în pasajul Băncii Naţionale – Mille ia în calcul mutarea într-un sediu potrivit aspiraţiilor sale. Alege o parcelă năpădită de buruieni pe strada Sărindar, în apropierea ziarului „Universul”, arhitectul Ştefan Ciocârlan face proiectul, iar în mai 1898 se inaugurează Palatul „Adevărul”. Cu adevărat un palat, cum nu mai avea nimeni pe-atunci în ţară, un palat al presei şi al artei realizat după modelul redacţiei „Figaro” din Paris: săli numeroase, impresionante, pentru redactori, decorate modern, cu afişe colorate ale unor autori renumiţi şi faianţă verde de Meissen, cu cantină, centrală telefonică, secţie de desen şi pictură, bibliotecă, arhivă, sală de compoziţiune, sală de vânzare, sală de expediţie, unde, la poartă, aşteptau trăsurile să ducă ziarele proaspăt ieşite din tipar către gară. Căci „Adevărul” are, în scurtă vreme, tipografia lui, instalată în același palat, cu rotative noi şi moderne şi, din 1907, cu linotipuri, primele linotipuri introduse vreodată în presa românească.

Constantin Mille a murit într-o zi de februarie şi a fost îngropat la Cimitirul „Bellu” din Bucureşti. Pe piatra sa de mormânt scrie: „Const. Mille. Părintele ziaristicei moderne române. 1861-1927”.

Imagini de pe adevarul.ro

*sursa informaţii adevarul.ro